bacala definitie

2 intrări

7 definiții pentru bacala

bacalá sf vz bacalea
bacálă sf [At: ȘEZ. II, 126 / Pl: ~le / E: nct] (Înv; Mol) 1 Belea de care nu mai poți scăpa. 2 (Îe) Cade (sau pici) ~ Cade necaz pe capul omului.
bacalá s. m.
BACÁLĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.
bacalà m. pește, adus din Țara Nouă și de pe coastele Irlandei, de coloare cenușie pătat cu galben, din al cărui ficat se extrage uleiu (Gadus morrhua). [Gr. mod.] V. batog.
bacalá f. (ngr. bakalâs). Un mare pește marin (Canada, Irlanda ș.a.) din al căruĭ ficat se scoate „untura de pește” (gadus mórrhua). V. batog și morugă.
baca s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

bacala dex

Intrare: bacală
bacală
Intrare: bacala
bacala substantiv masculin