bacșiș definitie

14 definiții pentru bacșiș

bacșíș sn [At: M. COSTIN, L. 1,250 / Pl: ~uri și ~e / E: tc bahșiș] 1 (Iuz) Premiu. 2 (Înv) Remunerație (considerabilă) pentru servicii militare deosebite. 3 Mică recompensă (în bani) care se dă, de obicei, servitorilor, birjarilor, chelnerilor, factorilor poștali etc. cuiva pentru calitatea unui serviciu deja plătit sau datorat de drept. 4 (Prt) Recompensă în bani dată funcționarilor pentru un serviciu ilegal Si: (pfm) ciubuc, șpagă. 5 Sumă de bani dată pentru a câștiga bunăvoința sau protecția cuiva.
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. – Din tc. bahșiș.
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal, pentru a câștiga bunăvoința sau protecția cuiva. – Din tc. bahșis.
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată (de obicei peste plata cuvenită) pentru răsplătirea unui serviciu de natură personală; p. ext. răsplată în bani. Musafirii îi dădeau bacșișuri argatului. PAS, L. I 110. Vine unul cît un taur, cumpănindu-se la dreapta și la stînga, cu mînile în șolduri, și zice că cine-l trîntește are un bacșiș de o sută de franci. SADOVEANU, O. VII 329. Ți-am da un bacșiș bun să ne spui. încotro a apucat. CARAGIALE, O. III 41. ♦ Sumă de bani dată unui funcționar ca răsplată pentru un serviciu, ilegal. E înțeles cu jandarul, cu primarele, le dă bacșiș de nu ne aduc citațiile. DUMITRIU, B. F. 19. Conductorul ținea cu orice preț să ne arate că cine nu-i dă bacșiș nu merită prețioasa dumisale amabilitate. VLAHUȚĂ, O. A. 233.
BACȘÍȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată cuiva pe lângă plata cuvenită, pentru răsplătirea unui serviciu personal; p. ext. răsplată în bani. ♦ Mită. – Tc. bahșiș.
bacșíș s. n., pl. bacșíșuri
bacșíș s. n., pl. bacșíșuri
BACȘÍȘ s. (fam.) șpagă.
bacșíș (bacșíșuri), s. n. – Sumă de bani dată peste plata cuvenită. – Mr. băhcișe, megl. băcșiș. Tc. bahșiș (Roesler 588; Șeineanu, II, 33; Ronzevalle 48; Lokotsch 178), de unde provin și ngr. μπαξίσι, alb. baksis, bg. baksis. – Der. bacșișui, vb. (a da bacșiș; a mitui); bacșișar, s. m. (persoană ușor de mituit).
BACȘÍȘ ~uri n. Sumă de bani dată cuiva, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. /<turc. bahșiș
bacșiș n. dar la subalterni (din favoare sau din recunoștință), în special dar făcut cu ocaziunea Anului Nou. [Turc. BAKȘIȘ].
bacșíș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] bahšiš, pop. bakšiš). Banĭ dațĭ unuĭ inferior (unuĭ servitor, unuĭ birjar) în semn de mulțămire. V. plocon, mită, șpagă, gratificațiune.
BACȘIȘ s. (fam.) șpagă. (De ce i-ai dat ~?)
bacșiș, bacșișuri s. n. (tox.) taxă de protecție plătită de un toxicoman pentru a nu fi divulgat autorităților

bacșiș dex

Intrare: bacșiș
bacșiș substantiv neutru