bacă definitie

13 definiții pentru bacă

bácă sf [At: LTR2 / Pl: bace / E: lat bacca] Fruct cu pericarp cărnos, cu miezul zemos, conținând una sau mai multe semințe.
BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din it., lat. bacca.
BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din it., lat. bacca.
BÁCĂ, bace, s. f. Nume dat fructelor cărnoase, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. Boaba de strugure este o bacă.
BÁCĂ, bace, s. f. Nume dat fructelor cărnoase, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. Afina este o bacă. – It. bacca (lat. lit. baca).
bácă s. f., g.-d. art. bácei; pl. báce
bácă s. f., g.-d. art. bácei; pl. báce
BÁCĂ s. (BOT.) (înv.) boabă, bob, bobiță.
BÁCĂ s.f. Fruct cărnos, cu miezul zemos, conținând una sau mai multe semințe. [< lat. bacca].
BÁCĂ s. f. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos. (< lat. bacca)
BÁCĂ báce f. Fruct cărnos cu miezul suculent, în care se află una sau mai multe semințe (reprezentanți: agrișa, coacăza). [G.-D. bacei] /<it., lat. bacca
*bácă f., pl. e (lat. baca, bacca, bobiță). Bot. Boabă, bobiță, fruct cărnos cu maĭ mulțĭ sîmburĭ micĭ, ca la dafin, agriș, poamă ș.a. V. drupă.
BA s. (BOT.) (înv.) boabă, bob, bobiță. (~ este un tip de fruct.)

bacă dex

Intrare: bacă
bacă substantiv feminin