babilonián, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ieni, ~iene / E: Babilon + -ean] 1 smf (Lpl) Populație semitică ce a trăit în Babilon în mileniile 2-1 a. C. 2 smf (Șls) Persoană din babilonieni (1). 3-5 a Babilonic (1-3).

BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.

BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică ce a trăit în Babilon, în mileniile 2-1 a. Cr.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ean.

asíro-babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asíro-babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. asíro-babiloniánă, pl. asíro-babiloniéne

babilonián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. babiloniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. babiloniánă, pl. babiloniéne

asiro-babilonián adj. → babilonian

babilonián s. m., adj. m. (sil. -ni-an), pl. babiloniéni (sil. -ni-eni); f. sg. babiloniánă, g.-d. art. babiloniénei, pl. babiloniéne

BABILONIÁN adj. babilonic. (Cultura ~.)

BABILONIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Babilon; babilonic. ♦ s. n. dialect akkadian vorbit în Mesopotamia. (<fr. babylonien)

BABILONIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care aparținea Babilonului sau populației lui; propriu Babilonului. /<fr. babylonien

BABILONIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului Babilon sau era originară din Babilon. /<fr. babylonien

BABILONIAN adj. babilonic. (Cultura ~.)

BABILONEÁN, Ă (< Babilon) s. m. și s. f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon; în milen. 2-1 î. Hr. a dezvoltat o bogată cultură materială și spirituală. ♦ Persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține Babilonului sau populației acestuia, privitor la Babilon sau la populația acestuia. ♦ Arta b. v. artă mesopotamiană.