babiță definitie

27 definiții pentru babiță

bábiță1 sf [At: BIBLIA (1688), ap. Ccr I, 190/10 / V: băbi- / Pl: ~țe / E: bg, srb бaбикa] 1 (Orn) Pelican. 2 (Zlg) Melc fără casă. 3 (Bot; lpl) Ciupercă cu pălăria foarte tare, care crește pe fagi și mesteceni, din care se prepară iasca și: băcălie2 (1) (Polyporus fomentarius). 4 (Bot; lpl) Ciupercă cu pălăria acoperită de un strat de peri alipiți, cu aspect, la început, albicios, devenind mai târziu, brun și negricios, care crește pe meri, pruni și sălcii și din care se prepară iască sau fîtile pentru candele și: băcalie1 (2) (Polyporus igniarius). 5 (Min; reg) Piatră de var. 6 (Min; reg) Marmură. 7 (Teh; reg) Ferăstrău mare cu o lamă dințată lungă, având două mânere de care trag doi oameni. 8 (Ban; Țes) Bucată de lemn care ține spata în vătale.
bábiță2 sf [At: ALRM I/II h. 293 / V: băbi- / Pl: ~țe / E: bg бaбики] (Pop; mpl) 1 Diaree a sugarilor. 2 Boală a copiilor cu dinți de lapte, care se manifestă prin umflarea burții, dureri mari și diaree. 3 (Reg) Boală cu amețeli și dureri de cap. 4 (Reg; fig; îe) Are ~țe Se spune despre cineva care se supără din orice.
BÁBIȚĂ1, babițe, s. f. 1. (Ornit.). Pelican. 2. Numele a două specii de ciuperci, cu pălăria foarte tare, care cresc pe copaci și din care se prepară iasca (Polyporus fomentarius, Polyporus ignarius). – Din bg., sb. babica.
BÁBIȚĂ2, babițe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugarilor. – Din bg. babici.
BÁBIȚĂ1, babițe, s. f. 1. (Ornit.) Pelican. 2. Nume dat la două specii de ciuperci, în forma unei copite de cal, care cresc pe copaci și din care se prepară iasca (Polyporus fomentarius, polyporus ignarius). – Din bg., scr. babica.
BÁBIȚĂ2, babițe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Diaree a sugacilor. – Din bg. babici.
BÁBIȚĂ, babițe, s. f. 1. Pelican. Pe ostrovul învecinat, un stol de babițe sta adormite. ODOBESCU, S. I 142. 2. (Mai ales la pl.) Ciupercă cu pălărie în forma unei copite de cal, din care se prepară iasca (Polyporus ignarius ).
BÁBIȚĂ2, babițe, s. f. (Pop.) Boală de dentiție pe care o fac copiii mici. – Bg. babici.
BÁBIȚĂ1, babițe, s. f. 1. Pelican. 2. Ciupercă în forma unei copite de cal, care crește pe copaci și din care se prepară iasca (Polyporus ignarius). – (1) bg., sb. babica.
bábiță s. f., g.-d. art. bábiței; pl. bábițe
bábiță (zool., bot., med.) s. f., g.-d. art. bábiței; pl. bábițe
BÁBIȚĂ s. 1. v. pelican. 2. (BOT.; Polyporus) (reg.) copită, (Olt.) copitariță. (~ este o ciupercă.) 3. (BOT.; Ganoderma applanatum) iască, văcălie de fag. (~ este o ciupercă dezvoltată pe trunchiul copacilor.)
BÁBIȚĂ s. v. calcar, gasteropod, gastropod, iască, limax, melc, melc fără casă, piatră-de-var.
BABIȚĂ CREÁȚĂ s. v. pelican creț.
babíță (-țe), s. f.1. Pelican (Pelecanus onocrotalus). – 2. Ciupercă din care se prepară iasca (Fomes igniarius). – 3. Ferăstrău. – 4. Pîntece, burtă. – 5. Diaree la copii. Sl. babica, dim. de la baba, cf. babă, babcă (Cihac; DAR). Pentru diferitele accepții din rom., cf. bg., pol., rus. baba „pelican”, rus. babica „ciupercă”, bg. babica, babek „pîntece”. Baghiță „pîntece”, pe care Damé îl menționează ca cuvînt diferit, este var. mold. cu palatalizare normală.
BÁBIȚĂ ~e f. pop. 1) Pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu cioc lung și gros, cu o pungă sub maxilarul inferior, în care își depozitează hrana; pelican. 2) (nume generic) Ciupercă care crește pe copaci și din care se prepară iasca. /<bulg., sb. babica
babiță f. 1. numele popular al pelicanului (băbușcă, după aspectul său grav și bătrânicios); 2. pl. boală de copii când capătă dinți; 3. ciupercă brută din care se face iască (Fomes fomentarius). [Slav. BABIȚA].
băcălie (văcălie) f. Mold. buretele de iască numit în Muntenia babiță. [V. văcălie].
bábiță f., pl. e (sîrb. babica, moașă, dim. d. bába, babă; rus. rut. pol. bába, babă, pelican). Peritonită tuberculoasă, o boală de copiĭ cînd le ĭese dinții. Un fel de ĭască. (fomes [saŭ polýporus] fomentárius).
*pelicán m. (lat. pelicánus și pelecánus, vgr. pelekán, -ános). O pasăre palmipedă maĭ mare de cît lebăda, cu penele albe bătînd puțin în roș și cu cĭocu foarte mare și lat (pop. bábiță saŭ batcă). – În biblia d. 1688 pelecan (după ngr.). – Pelicanu se hrănește cu peștĭ marĭ pe care-ĭ prinde în apele neadîncĭ (unde obișnuĭește să trăĭască) mînîndu-ĭ spre mal cu un cîrd întreg de tovarășĭ. El are un miros neplăcut de pește. V. neĭasită.
babiță s. v. CALCAR. GASTEROPOD. GASTROPOD. IASCĂ. LIMAX. MELC. PIATRĂ-DE-VAR.
BABIȚĂ s. 1. (ORNIT.; Pelecanus onocrotalus) pelican, (reg.) babă, baboșă, batcă, gușată, (înv.) nesăturat. 2. (BOT.; Polyporus) (reg.) copită, (Olt.) copitariță. (~ este o ciupercă.) 3. (BOT.; Ganoderma applanatum) văcălie de fag. (~ este o ciupercă dezvoltată pe trunchiul copacilor.)
babiță creață s. v. PELICAN CREȚ.
babíță1, babițe, s.f. – (ornit.) Rață (Papahagi, 1925): „Mă dusei în pădurice, / Aflai ouă de babițe” (Papahagi, 1925: 301). – Din bg., srb. babica, dim. de la baba (DER, DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. babéc (Bakos, 1982).
babíță2, babițe, (babdiță), s.f. – (med.) Diaree (de regulă, la sugari) (Memoria, 2001). – Din bg. babici (DEX, MDA).
babíță1, babițe, s.f. – Rață (Papahagi 1925). – Din bg., srb. babica (DEX); Cuv. rom. preluat în magh. (babéc) (Bakos 1982).
babíță2, babițe, (babdiță), s.f. – (med.) Diaree (de regulă, la sugari) (Memoria 2001). – Din bg. babici.

babiță dex

Intrare: babiță
babiță substantiv feminin