babaua definitie

3 intrări

27 definiții pentru babaua

babá sf [At: DA ms / Pl: ~le / E: tc baba] Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate.
babáua sms vz babau
baubáu smi vz babau
BABÁ, babale, s. f. Piesă cilindrică, de fontă sau oțel, fixată pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele la acostare. – Din tc. baba.
BABÁU s. m. v. baubau.
BABÁUA s. f. v. baubau.
BAUBÁU s. m. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m., babáua s. f.] – Din bau (repetat).
BABÁ, babale, s. f. Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate. – Din tc. baba.
BABÁU s. m. invar. v. baubau.
BABÁUA s. f. invar. v. baubau.
BAUBÁU s. m. invar. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m. invar., babáua s. f. invar.] – Din bau (repetat).
BABÁ, babale, s. f. Piesă cilindrică, în general de metal, fixată pe prora vaselor sau pe cheiuri, pentru a se lega de ea pripoanele sau cablurile.
BABÁ, babale, s. f. Piesă cilindrică fixată pe prora vaselor sau pe cheiuri, pentru legarea pripoanelor sau a cablurilor. – Tc. babá.
babá s. f., art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále, art. babálele
baubáu (bau-) s. m., art. baubául (-ba-ul), g.-d. lui baubáu / baubáului
de-a bába-oárba loc. adv.
babá s. f., art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále
baubáu s. m. (sil. bau-), art. baubául
BAUBÁU s. (pop.) gogoriță, (reg.) bordea, borză, cauă, (prin Transilv.) băbăluc, (prin Transilv. și Bucov.) bolea. (Cu ~ se sperie copiii.)
BABÁ ~le f. Piesă cilindrică, de metal sau de beton, fixată pe puntea unei corăbii sau pe chei de care se leagă parâmele la ancorare. ~ mică. /<turc. babá
babàua f. Buc. gogoriță. [Termen din graiul copiilor].
babá f. (turc. babá, V. babă). Dun. Stîlp scurt fixat pe mal de care se leagă corăbiile. (Și stîlpu de pe corabie tot așa se numește).
báŭ-báŭ interj. care arată lătratu scurt al unuĭ cîne maĭ mic. V. haŭ-haŭ.
BAUBAU s. (pop.) gogoriță, (reg.) bordea, borză, cauă, (prin Transilv.) băbăluc, (prin Transilv. și Bucov.) bolea. (Cu ~ se sperie copiii.)
BABÁ s.f. Mic cozonac rotund, din aluat dospit cu adaos de stafide, însiropat cu un sirop amestecat cu rom sau kirsch (rachiu de cireșe), asemănător cu savarina. – Din fr. baba.
KOH-I-BABA (KŪH-I-BᾹBᾹ), masiv muntos în M-ții Hindukush, în NE Afghanistanului. Alt. max.: 5.143 m (vf. Koh-i-Baba).
KŪH-I-BᾹBᾹ v. Koh-i-Baba.

babaua dex

Intrare: baba
baba substantiv feminin substantiv propriu feminin
Intrare: baubau
babaua substantiv feminin invariabil
babau substantiv masculin (numai) singular
baubau (numai) singular substantiv masculin
  • silabisire: bau-bau
Intrare: babaua
babaua