babán, ~ă [At: DAME, T. 68 / V: băb~ / Pl: ~i, ~e / E: nct ] 1 sf Oaie bătrână (și știrbă) Si: botoașă, botoșană. 2 sf (Prt) Babă (32). 3 sf (Reg) Parte a cuptorului unde se fierbe zerul și jintuiala Si: botcană. 4 sf (Reg; lpl) Lațuri cu care își încheie țăranii pieptarele. 5 a (Pop) Bătrân. 6 a (Pop) Mare. 7 a (Pop) Dolofan.

băbán, ~ă a vz baban

BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Arg. și fam.) Mare, de dimensiuni apreciabile, dolofan. A prins o știucă babană. – Et. nec.

BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Pop.) Mare, voinic. Găină babană. ♦ (Substantivat, f.) Oaie bătrână fără dinți. – Din babă + suf. -an.

babán (fam.) adj. m., pl. babáni; f. babánă, pl. babáne

babán adj. m., pl. babáni; adj. f., s. f. sg. babánă, pl. babáne

babánă f., pl. e (îld. băbană, d. babă. D. rom. vine bg. babana). Est. oaĭe bătrînă.

LACUL LUI BABAN v. Gura Caliței.

Băb/an, -eț, -iciu, -oae, -ocea, -oești, -uciu, -uești, -uș, -uța v. Babă 2, 5, 6, 10, 11, 14, 15.

baban, -ă, babani, -e adj. mare; imens, uriaș