babalâc definitie

13 definiții pentru babalâc

babalấc, ~ă smf [At: DIONISIE, C. 186 / V: -luc, băbălog, bobolâc, babalac / Pl: ~aci, ~ace / E: tc, srb babalyc] 1 (Înv) Titlu de respect cu care se adresa cineva unui bătrân. 2 Bătrân. 3 (Reg; prt) Om bătrân și neputincios. 4 (Reg; prt) Om cu obiceiuri bătrânești. 5 (Reg; prt) Om îmbătrânit înainte de vreme. 6 (Teh; pop) Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului.
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.
BABALÎ́C, babalîci, s. m. 1. (Mold., Munt.; familiar și depreciativ) Om bătrîn și neputincios; moșneag. Se adunau la taifas o mulțime de babalîci. ♦ (Ironic) Om îmbătrînit înainte de vreme. Tot umblînd noi din școală în școală... mîne-poimîne avem să ne trezim niște babalîci gubavi și oftigoși, numai buni de făcut popi. CREANGĂ, A. 124. 2. Stîlp de lemn foarte gros, înfipt în pămînt, care trece prin talpa morii de vînt și în jurul căruia moara poate fi învîrtită după cum bate vîntul; babă (II 1 d).
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; moșneag. ♦ (Ir.) Om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp de lemn foarte gros care trece prin talpa morii de vânt și în jurul căruia moara poate fi învârtită după cum bate vântul. – Tc. babalık „tată vitreg, moșneag”.
babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci
babalâc s. m., pl. babalâci
BABALÂC s. baccea, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)
babalî́c (babalî́ci), s. m.1. Bătrîn, moș neputincios. – 2. Stîlp, par. – Var. babaluc, bubuluc. Megl. babaloc. Tc. babalik „părinte”, titlu de reverență (Șeineanu, II, 31), cf. bg. babaluk „bunic”. Var. se înțeleg mai ales pentru sensul 2. Expresia din babaluc „din totdeauna”, care se folosește în Banat (DAR), reprezintă sb. babaluk, de aceeași proveniență.
BABALÂC ~ci m. depr. Persoană lipsită de vigoare fizică și intelectuală (din cauza vârstei înaintate); bătrân neputincios și urât; boșorog. /<turc. babalik
babalâc m. 1. bătrân nevoiaș (ironic): avem să ne pomenim niște babalâci gârbovi și ofticoși CR.; 2. grindă pe care stă moara; 3. V. bubuluci. [Vechiu rom. babalâc, bătrân venerabil = turc. BABALYK; pentru sensul tehnic, v. babă].
babalî́c m. (turc. babalνk, paternitate, tată vitreg). Bătrîn hodorogit, hodorog (iron.). O grindă care susținea moara de vînt (numită și babă). Cu acest. înț. e și n., pl. urĭ saŭ e.
BABALÎC s. baccea, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (E un ~!)

babalâc dex

Intrare: babalâc
babalâc substantiv masculin