babac definitie

3 intrări

26 definiții pentru babac

babác sm vz babacă
babácă sm [At: STAMATI, ap. ȘIO / V: babac, băb~ / G-D -achii / Pl: ~aci / E: ngr βαβάϰας] 1 (Îvr) Tată. 2 (Îe) Trai, neneaco, pe banii -achii Viață fără griji datorită părinților. 3 (Îae) Viață îndestulată pe banii altuia. 4 (Fam; lpl) Părinți bătrâni. 5 (Șlp) Bătrân. 6 (Fig) Elev repetent. 7 (Fig) Elev mult mai înalt decât colegii lui.
băbác sm vz babacă
băbấc sm [At: DA ms / Pl: ~âci / E: nct] Băbălugă.
BABÁC s. m. v. babacă.
BABÁCĂ, babaci, s. m. (Înv. și reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu (sau pe) banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ♦ (Fam.; la pl.) Părinți. [Var.: băbácă, babác s. m.] – Din ngr. babákas.
BĂBÁCĂ s. m. v. babacă.
BABÁC s. m. v. babacă.
BABÁCĂ, babaci, s. m. (Reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ◊ (Fam.; la pl.) Părinți. [Var.: băbácă, babác s. m.] – Din ngr. babákas.
BĂBÁCĂ s. m. v. babacă.
BABÁCĂ, babaci, s. m. (Mold.; azi mai rar) Tată, tătucă. Prima datorie pe care am învățat-o eu a fost să respect pe babaca și pe neneaca. SADOVEANU, N. F. 9. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = trai bun, viață fără griji, cu banii tatălui, p. ext. cu banii altuia. De-o pildă, conul Fănică: moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache... (luîndu-și seama) babachii. CARAGIALE, O. I 107. ♦ (La pl., ireverențios) Părinți, bâtrîni2 (2). Îl auzeai pentru întîia oară spunînd, despre părinți, «babaci». PAS, Z. I 255. ◊ Fig. (Ironic) Repetenții, sau «babacii», cum le spuneam noi, generația tînără, pretindeau că domnul Ciolac... duce tratative de însurătoare. SADOVEANU, N. F. 136. – Gen. și: babachii, babacului. – Variantă: băbácă (CARAGIALE, O. I 55, ALECSANDRI, T. I 115, KOGĂLNICEANU, S. 47) s. m.
BĂBÁCĂ s. m. v. babacă.
BABÁCĂ, babaci, s. m. (Reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = viață fără griji cu banii tatălui, p. ext., cu banii altuia. ♦ (La pl.) Părinți. [Var.: băbácă s. m.] – Ngr. babakas.
BĂBÁCĂ s. m. v. babacă.
babác (fam.) s. m., pl. babáci
babácă (înv., reg.) s. m., g.-d. art. babáchii/babácăi; pl. babáci
babác/babácă s. m., art. babácul/babáca, g.-d. art. babácului/babachíi/babácăi; pl. babáci
BABÁCĂ s. v. părinte, tată.
babácă (babáci), s. m.1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.
BABÁCĂ ~ci m. pop. 1) (folosit și ca formulă de adresare a copilului către părintele său) Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată; taică. ◊ Trai neneacă cu banii ~căi se spune despre cineva care duce o viață fără de griji, trăind din banii tatei sau ai altcuiva. 2) la pl. fam. Tata și mama. [Var. babac] /<ngr. babákas
babacă m. Mold. tată: un prieten vechiu al babachii-tău AL. [Turc. BABA, cu sufixul diminutiv din taică (cf. neneacă)].
babác m. (d. babaca) Fam. iron. Tată: L-a prins babacu. Haĭ, babacule!
babáca și babáĭa m. fără pl., gen a babacăĭ (Mold.), al babachii (Munt.) saŭ al lŭi; al babaiĭ sau al luĭ; voc. babacă, babaĭe (ngr. babákas, dim. d. babás, tată, d. turc babá; bg. sîrb. babaĭko, rus. babáĭ, babáika). Fam. rar azi Tată. V. neneacă, dădacă, duducă.
baba s. v. PĂRINTE. TATĂ.
babac, babaci, s. m. 1. tată. 2. (la pl.) părinți
babacă, babace, s. f. mamă

babac dex

Intrare: babacă
babacă
babac
băbacă
Intrare: băbâc
băbâc
Intrare: băbac
băbac