Dicționare ale limbii române

3 intrări

26 definiții pentru babac

babác sm vz babacă
babácă sm [At: STAMATI, ap. ȘIO / V: babac, băb~ / G-D -achii / Pl: ~aci / E: ngr βαβάϰας] 1 (Îvr) Tată. 2 (Îe) Trai, neneaco, pe banii -achii Viață fără griji datorită părinților. 3 (Îae) Viață îndestulată pe banii altuia. 4 (Fam; lpl) Părinți bătrâni. 5 (Șlp) Bătrân. 6 (Fig) Elev repetent. 7 (Fig) Elev mult mai înalt decât colegii lui.
băbác sm vz babacă
băbấc sm [At: DA ms / Pl: ~âci / E: nct] Băbălugă.
BABÁC s. m. v. babacă.
BABÁCĂ, babaci, s. m. (Înv. și reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu (sau pe) banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ♦ (Fam.; la pl.) Părinți. [Var.: băbácă, babác s. m.] – Din ngr. babákas.
BĂBÁCĂ s. m. v. babacă.
BABÁC s. m. v. babacă.
BABÁCĂ, babaci, s. m. (Reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ◊ (Fam.; la pl.) Părinți. [Var.: băbácă, babác s. m.] – Din ngr. babákas.
BĂBÁCĂ s. m. v. babacă.
BABÁCĂ, babaci, s. m. (Mold.; azi mai rar) Tată, tătucă. Prima datorie pe care am învățat-o eu a fost să respect pe babaca și pe neneaca. SADOVEANU, N. F. 9. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = trai bun, viață fără griji, cu banii tatălui, p. ext. cu banii altuia. De-o pildă, conul Fănică: moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache... (luîndu-și seama) babachii. CARAGIALE, O. I 107. ♦ (La pl., ireverențios) Părinți, bâtrîni2 (2). Îl auzeai pentru întîia oară spunînd, despre părinți, «babaci». PAS, Z. I 255. ◊ Fig. (Ironic) Repetenții, sau «babacii», cum le spuneam noi, generația tînără, pretindeau că domnul Ciolac... duce tratative de însurătoare. SADOVEANU, N. F. 136. – Gen. și: babachii, babacului. – Variantă: băbácă (CARAGIALE, O. I 55, ALECSANDRI, T. I 115, KOGĂLNICEANU, S. 47) s. m.
BĂBÁCĂ s. m. v. babacă.
BABÁCĂ, babaci, s. m. (Reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = viață fără griji cu banii tatălui, p. ext., cu banii altuia. ♦ (La pl.) Părinți. [Var.: băbácă s. m.] – Ngr. babakas.
BĂBÁCĂ s. m. v. babacă.
babác (fam.) s. m., pl. babáci
babácă (înv., reg.) s. m., g.-d. art. babáchii/babácăi; pl. babáci
babác/babácă s. m., art. babácul/babáca, g.-d. art. babácului/babachíi/babácăi; pl. babáci
BABÁCĂ s. v. părinte, tată.
babácă (babáci), s. m.1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.
BABÁCĂ ~ci m. pop. 1) (folosit și ca formulă de adresare a copilului către părintele său) Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată; taică. ◊ Trai neneacă cu banii ~căi se spune despre cineva care duce o viață fără de griji, trăind din banii tatei sau ai altcuiva. 2) la pl. fam. Tata și mama. [Var. babac] /<ngr. babákas
babacă m. Mold. tată: un prieten vechiu al babachii-tău AL. [Turc. BABA, cu sufixul diminutiv din taică (cf. neneacă)].
babác m. (d. babaca) Fam. iron. Tată: L-a prins babacu. Haĭ, babacule!
babáca și babáĭa m. fără pl., gen a babacăĭ (Mold.), al babachii (Munt.) saŭ al lŭi; al babaiĭ sau al luĭ; voc. babacă, babaĭe (ngr. babákas, dim. d. babás, tată, d. turc babá; bg. sîrb. babaĭko, rus. babáĭ, babáika). Fam. rar azi Tată. V. neneacă, dădacă, duducă.
baba s. v. PĂRINTE. TATĂ.
babac, babaci, s. m. 1. tată. 2. (la pl.) părinți
babacă, babace, s. f. mamă

babac definitie

babac dex

Intrare: babacă
babacă
babac
băbacă
Intrare: băbâc
băbâc
Intrare: băbac
băbac