báștie sf vz baștă

BÁȘTIE, băștii, s. f. (Învechit) Ridicătură de pămînt întărită cu zidărie sau cu îngrădituri de nuiele, care protejează o fortificație. V. tranșee, meterez. În noaptea aceea soldații făcură băștii. BĂLCESCU, O. II 113. – Pronunțat: -t.i-e.

BÁȘTIE, băștii, s. f. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care protejează o fortificație. – Din magh. bastya.