baștă definitie

17 definiții pentru baștă

báșcă2 sf vz baștă
báșcă1 sn vz bașca
báștă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 216/35 / V: (înv) -te, -șcă2, (pl: baște, băști), -tie, (pl: -tii, băștii) / Pl: ~te, băști / E: pn baszta, mg básțya] 1 (Înv) Bastion. 2 Tranșee. 3 (Pex; îf bașcă) Beci. 4 (Pex; îaf) Temniță. 5 (Îaf) Lădiță de lemn.
BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.
BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.
BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.
BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.
BÁȘCĂ, băști, s. f. Încăpere subterană boltită; beci, subsol. Un individ a fost vîrît de un sfert de ceas în bașca primăriei. SADOVEANU, P. S. 62. Toate aceste încăperi, precum și deosebitele băști sau cămări boltite... răspundeau toate în horă. ODOBESCU, S. I 128.
BÁȘCĂ, băști, s. f. (Înv. și reg.) Beci, subsol. – Pol. baszta.
BÁȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pământ; tranșee, redută. – Din pol. baszta.
báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști
báșcă s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști
BÁȘCĂ s. v. beci, pivniță.
bașcă f. 1. odinioară, bastion: în noaptea aceea soldații făcură băști BĂLC.; 2. boltă, cămară boltită: intrarea în bașca rotundă OD. [Vechiu-rom. baștă = ung. BÁSTYA (din it. bastia)].
báșcă f. pl. băștĭ (din băștĭ, pl. luĭ baștă, după bumașcă, -ăștĭ). Est. Subsol de casă.
báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.
bașcă s. v. BECI. PIVNIȚĂ.

baștă dex

Intrare: bașcă
bașcă substantiv feminin
baștă pl. băști
Intrare: baștă (pl. baște)
baștă pl. baște