bașkír, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: rs бaшкиp] 1 sm (Lpl) Populație din Bașkiria. 2-3 smf, a (Lsg) (Persoană) care aparține populației din Bașkiria (sau este originar de acolo). 4-5 a Care aparține bașkirilor (1) (sau Bașkiriei). 6-7 a Referitor la bașkiri (1) (sau la Bașkiria). 8-9 a Caracteristic bașkirilor (1) (sau Bașkiriei). 10 a De bașkiri (1).

BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. bachkir.

BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din Republica Autonomă Bașkiria; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține R.A. Bașkiria sau bașkirilor (1), care privește R.A.Bașkiria sau pe bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. bachkir.

bașkír adj. m., s. m., pl. bașkíri; adj. f., s. f. bașkíră, pl. bașkíre

bașkíră (limbă) s. f., g.-d. art. bașkírei

bașkír s. m., adj. m., pl. bașkíri; f. sg. bașkíră, g.-d. art. bașkírei, pl. bașkíre

BAȘCHÍR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bașkiria. ◊ (s. f.) limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de bașchiri. (< rus. baskhir)

Bașkiri pl. popor tătăresc în număr de 750.000, sub stăpânirea Rusiei: Bașkiri sălbatici cu suliți lungi, cu ochi de ciur AL.