Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ba╚Öbuzuc

bașbuzúc sm vz bașibuzuc
BA╚śBUZ├ÜC, ba╚Öbuzuci, s. m. Osta╚Ö voluntar, f─âr─â sold─â, din trupele otomane neregulate, care tr─âia din jaf. ÔÖŽ Persoan─â apuc─âtoare, violent─â ╚Öi grosolan─â, care ├«ncalc─â regulile de convie╚Ťuire social─â. ÔÇô Din tc. ba╚Öibozuk ÔÇ×trupe neregulateÔÇŁ.
BA╚śBUZ├ÜC, ba╚Öbuzuci, s. m. Osta╚Ö voluntar, f─âr─â sold─â, din trupele otomane neregulate, care tr─âia din jaf. ÔÖŽ Persoan─â apuc─âtoare, violent─â ╚Öi grosolan─â, care ├«ncalc─â regulile de convie╚Ťuire social─â. ÔÇô Din tc. ba╚Öibozuk ÔÇ×trupe neregulateÔÇŁ.
BA╚śBUZ├ÜC, ba╚Öbuzuci, s. m. (╚śi ├«n forma ba╚Öibuzuc; ├«nvechit) Nume purtat de voluntarii turci (vesti╚Ťi prin cruzime), apar╚Ťin├«nd trupelor neregulate. Re-nvie ieniceri ╚Öi ba╚Öbuzuci, Pistolul ├«ns─â-i nou, american. DRAGOMIR, S. 54. Le venea turcilor chef de omor, de t├«lh─ârit. N─âv─âleau ba╚Öbusucii dup─â prad─â. STANCU, D. 20. Un sentiment de groas─â str─âb─âtuse cu ├«ncetul p├«n─â ├«n straturile poporane, la vorba ┬źba╚Öibuzuc D. ZAMFIRESCU, R. 53. ├Än redut─â numai lei; Uite-i, m─â, ba╚Öibuzucii, Eu de-aici le-aud papucii! CO╚śBUC, P. II 48. ÔŚŐ Fig. Om crud, s─âlbatic. ÔÇô Variant─â: ba╚Öibuz├║c s. m.
BA╚śBUZ├ÜC, ba╚Öbuzuci, s. m. (├Änv.; adesea fig.) Nume purtat de voluntarii turci din trupele neregulate (vesti╚Ťi prin cruzimea lor). ÔÇô Tc. ba╚Ö─▒bozuk ÔÇ×trupe neregulateÔÇŁ.
bașbuzúc s. m., pl. bașbuzúci
bașbuzúc s. m., pl. bașbuzúci
ba╚Öbuz├║c (ba╚Öbuz├║ci), s. m. ÔÇô Osta╚Ö voluntar turc. Cunoscut ├«n vechime prin ferocitate, numele s─âu continu─â s─â dea, uneori cu o nuan╚Ť─â ironic─â, celor care procedeaz─â f─âr─â menajamente sau cu cruzime. ÔÇô Var. ba╚Öibuzuc. Tc. ba╚Öibozuk ÔÇ×neregulatÔÇŁ (╚śeineanu, II, 40; Iogu, GS, IV, 154), cf. bg. ba┼í─şbozuk. ÔÇô Der. ba╚Öbuzuce╚Öte, adv. (cu cruzime); ba╚Öbuzucie, s. f. (cruzime).
BA╚śBUZ├ÜC ~ci m. 1) (├«n evul mediu) Voluntar f─âr─â sold─â, ├«n armata turceasc─â, care tr─âia din jaf. 2) fig. Om care ├«ncalc─â ├«n mod grosolan legile de convie╚Ťuire social─â. /<turc. ba╚Öi bozuc
ba╚Öbuz├║c m. (turc. ba┼íy-bozuk, ÔÇ×cap sucitÔÇŁ, soldat neregular). Fig. Devastator, vandal, uciga╚Ö ╚Öi pr─âd─âtor. ÔÇô Lit. ╚Öi ba╚Öibuzuc. V. nizam.
ba╚Öbuzuc, ba╚Öbuzuci s. m. 1. persoan─â violent─â ╚Öi grosolan─â. 2. cu╚Ťitar de temut.

Bașbuzuc dex online | sinonim

Bașbuzuc definitie

Intrare: bașbuzuc
bașbuzuc substantiv masculin