băuni definitie

9 definiții pentru băuni

băuní v vz băuna
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-. – Prez. ind. și: báun] – Cf. bau.
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Cf. bau.
BĂUNÍ, băun, vb. IV. Intranz. (Regional, despre lupi și cîini) A urla, (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare, a urla, p. ext. a se văieta, a geme. Vară-mea... se strecoară în partea cealaltă a odăii, unnde băune mătușa. STANCU, D. 49. – Pronunțat: bă-u-.
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Lat. *baubulare.
băuní (a ~) (reg.) (bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. bắun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 să bắune/báune
băuní vb. (sil. bă-u-), ind. prez. 1 sg. băun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băune/báune
BĂUNÍ vb. v. mugi, rage, zbiera.
băuni vb. v. MUGI. RAGE. ZBIERA.

băuni dex

Intrare: băuni
băuni verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
  • silabisire: bă-u-