băubíl, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: bea + -bil] după fr buvable] Care poate fi băut Si: (frm) buvabil.

BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; buvabil. – Bea + suf. -bil.

BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; (franțuzism) buvabil. – Bea + suf. -bil.

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. băúbilă, pl. băúbile

băúbil adj. m., pl. băúbili; f. sg. băúbilă, pl. băúbile

*băúbil, -ă adj. (d. băut, după fr. buvable). Fam. De un gust tolerabil, care se poate bea: vin băubil. V. potabil.