bătuci definitie

2 intrări

18 definiții pentru bătuci

bătúcă1 sf [At: LB / Pl: ~uci / E: nct] 1 Pipotă. 2 (Pex) Stomac.
bătúcă2 sf [At: ALRM I /I h. 187 / Pl: ~uce / E: ns cf bate] (Reg) 1 Bășică la degetele picioarelor. 2 Bătătură în talpă Si: (reg) bătucătură, bătucel2 (2), bătucitură.
bătucí [At: ECONOMIA, 159 / 7, 43 / Pzi: ~ ucesc / E: bate + -uci] 1 vt (Pfm) A bătători. 2 vt (D. drumuri) A așterne cu nisip sau pietriș Si: (înv) a șoselei. 3 vt (Reg) A bate merele. 4 vr (Cu indicarea părții corpului) A se acoperi de bătături Si: a se îngroșa. 5 vr (Îe) A se – la picioare A face bășici la picioare (din cauza umblatului). 6 vr A se toci. 7 vr (D. monede) A (se) uza. 8 vr (D. puncte) A se zdrobi prin lovire.
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la pămînt, mai rar la materii sfărîmicioase, prăfoase sau afinate) A bate bine, a presa, a îndesa. V. bătători. Prin fundul pustietății cărarea arăta că o ființă bătucise Loc de umblet. SADOVEANU, F. J. 372. ◊ Refl. (Despre fructe) A se vătăma, a se lovi, a se înmuia.
BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. ♦ Refl. (Despre piele) A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). ♦ Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -uci.
bătucí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 să bătuceáscă
bătucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucésc, imperf. 3 sg. bătuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. bătuceáscă
BĂTÚCĂ s. v. pipotă, rânză, stomac, măcinător.
BĂTUCÍ vb. v. bătători.
A BĂTUCÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri) A îndesa pentru a face drept și neted; a transforma în bătătură; a tăpși. 2) (pielea oamenilor și a animalelor) A face să se bătucească; a bătători. /a bate + suf. ~uc[i]
A SE BĂTUCÍ se ~éște intranz. 1) (despre pielea oamenilor și a animalelor) A se îngroșa întărindu-se sub acțiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătători. 2) (despre fructe, legume) A-și pierde integritatea și calitățile prin lovire sau îndesare; a se năsădi. /a bate + suf. ~uc[i]
bătucì v. Mold. a bătători.
bătúcă (Trans.) și -úgă (Mold.), f. pl. ĭ (cp. cu alb. btikă, pîntece, mațe). Rînză, stomah.
bătucésc v. tr. (d. bat). Trans. Mold. Bat mult ca să se îndese: caș bătușit (BSG. 1937, 96). – Și zu-, bat mult ca să se scuture. V. batogesc, bătăturesc.
bătu s. v. PIPOTĂ. RÎNZĂ.
BĂTUCI vb. a bate, a bătători, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.)

bătuci dex

Intrare: bătuci
bătuci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bătucă
bătucă