bătrânior definitie

12 definiții pentru bătrânior

bătrăniór, -oáră a, smf vz bătrâior
bătrâiór, -ioáră [At: LB (îf bătrunuț) / V: -ânior, -ânioară / Pl: ~ri, ~oare / E: bătrân + -ior] 1-2 a (Șhp) (Cam) bătrân (8) Si: (rar) bătrâncior (1-2), (îvr) bătrânit (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) cu atitudini și vorbe de bătrân (8). Si: bătrânicior (3-4).
BĂTRÂIÓR, -OÁRĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. -Var.: bătrâniór, -oáră adj.] – Bătrân + suf. -ior.
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.
BĂTRÂIÓR, -OARĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. Var.: bătrâniór, -oáră adj.] – Bătrân + suf. -ior.
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ, adj. v. bătrâior.
BĂTRÎIÓR, -OÁRĂ, bătrîiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrîn; cam bătrîn. Iani arăta ca un țăran mai bătrîior, cu toate că voinic. PAS, L. I 99. ◊ (Substantivat) Vizitiul încetinise mersul, clar bătrîiorul cu barbișon îi făcu semn să meargă mai departe. PAS, L. I 56. – Variantă: bătrîniór, -oáră (SLAVICI, N. I 201) adj.
BĂTRÎNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrîior.
BĂTRÂIÓR, -OARĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Var.: bătrâniór, -oáră adj.]
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ, adj. v. bătrâior.
bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre
bătrâiór adj. m. (sil. -trâ-), pl. bătrâióri; f. sg. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrânior dex

Intrare: bătrâior
bătrânior
bătrâior adjectiv
  • silabisire: -trâ-