bătrânime definitie

11 definiții pentru bătrânime

bătrâníme sf [At: BIBLIA (1688), 42 / E: bătrân + -ime] 1 (Înv) Antichitate. 2 (Rar) Fruntași bătrâni (1) laolaltă. 3 Mulțime de bătrâni (1) Si: bătrânei (1), bătrânețe (4). 4 Totalitatea bătrânilor (1) Si: bătrânet (2), (rar) bătrânețe (5).
bătrâníre sf vz îmbătrânire
BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.
BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.
BĂTRÎNÍME s. f. (Rar, cu sens colectiv) Mulțime de bătrîni.
BĂTRÂNÍME s. f. (Rar) Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni. – Din bătrân + suf. -ime.
bătrâníme (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânímii
bătrâníme s. f. (sil. -trâ-), g.-d. art. bătrânímii
BĂTRÂNÍME s. bătrânet, (rar) bătrânețe. (Era toată ~ acolo.)
Bătrânime ≠ tinerime
BĂTRÎNIME s. bătrînet, (rar) bătrînețe. (Era toată ~ acolo.)

bătrânime dex

Intrare: bătrânime
bătrânime substantiv feminin
  • silabisire: -trâ-