bătrânicios definitie

9 definiții pentru bătrânicios

bătrânicios, ~oa a [At: ANON. CAR. / V: -ncios-, -ncioasă- / Pl: ~oși, ~oase / E: bătrân + -icios] 1 (D. oameni) Care a îmbătrânit înainte de vreme Si: bătrănatic (1), (rar) bătrâneț (1). 2 Care are înfățișare și comportament de bătrân Si: bătrănatic (2).
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.
BĂTRÎNICIÓS, -OÁSĂ, bătrînicioși, -oase, adj. Îmbătrînit înainte de vreme; cu apucături, înfățișare, vorbă etc. de bătrîn. [Fetița] semăna uimitor cu acea mică, dar deșirată prințesă de Prusia...; același chip bătrînicios și searbăd. M. I. CARAGIALE, C. 135. (În forma bătrîncios) Doar s-a încălzi... și n-a mai clănțăni atîta din măsele, ca un cocostîrc de cei bătrîncioși. CREANGĂ, P. 246. – Variantă: bătrînciós, -oásă adj.
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Din bătrân + suf. -ic-ios.
bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse
bătrâniciós adj. m. (sil. -trâ-), pl. bătrânicióși; f. sg. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse
bătrânicios a. cam bătrân: un cocostârc de cei bătrânicioși CR.
bătrîncĭós, și bătrînicĭós, -oásă adj. (d. îmbătrînit). Care pare maĭ bătrîn. Care are purtare de bătrîn, care e serios.

bătrânicios dex

Intrare: bătrânicios
bătrânicios adjectiv
  • silabisire: -trâ-