bătrâniș definitie

12 definiții pentru bătrâniș

bătrâníș sm [At: PANȚU, PL. / E: bătrân + -iș] Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lanceolate și flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală Si: (reg) buruiană-de-dalac, coada-vacii, coada-lupului, cruguliță, măturică, spirince, steluță, steluța-șoricelului, struța-mirelui, șoricel (Erigeron canadensis).
BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală (Erigeron canadensis). – Bătrân + suf. -iș.
BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală (Erigeron canadensis). – Bătrân + suf. -iș.
BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală (Erigeron canadensis). – Din bătrân + suf. -iș.
bătrâníș (bă-trâ-) (rar) s. m.
bătrâníș s. m. (sil. -trâ-)
BĂTRÂNÍȘ s. (BOT.; Erigeron canadensis) (reg.) steluță, șoricel, coada-vacii, struțul-mirelui, (Transilv.) spirince.
BĂTRÂNÍȘ s. v. steluță.
BĂTRÂNÍȘ n. Plantă erbacee, cu tulpina înaltă, cu flori albe-gălbui, cultivată ca plantă ornamentală, fiind folosită și în parfumerie. /bătrân + suf. ~
bătrâniș m. plantă, originară din America (Canada), cu flori albe-spălăcite sau lila (Erigeron canadense).
BĂTRÎNIȘ s. (BOT.; Erigeron canadensis) (reg.) steluță, șoricel, coada-vacii, struțul-mirelui, (Transilv.) spirince.
bătrîniș s. v. STELUȚĂ.

bătrâniș dex

Intrare: bătrâniș
bătrâniș substantiv masculin
  • silabisire: -trâ-