Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru bătrânel

bătrânél, -eá smf [At: CARAGIALE, M. 43 / Pl: ~ei, -ele / E: bătrân + -el] 1-2 (Șhp) Bătrân (9) (simpatic).
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân. – Bătrân + suf. -el.
BĂTRÎNÉL, -ÍCĂ, bătrînei, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui bătrîn. Bătrînica nu s-a mai putut stăpîni... a biruit-o plînsul. CARAGIALE, O. I 296. ◊ (Adjectival) Doamna directoare Teodoru era mititică, bătrînică. PAS, Z. I 109.
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui bătrân.
bătrânél (bă-trâ-); adj. m., s. m., pl. bătrânéi, art. bătrânéii, adj. f., s. f. bătrânícă, pl. bătrâníci / bătrânéle
bătrânél adj. m., s. m. (sil. -trâ-), pl. bătrânéi; f. sg. bătrânícă/bătrâneá, pl. bătrâníci/bătrânéle

Bătrânel dex online | sinonim

Bătrânel definitie

Intrare: bătrânel (adj.)
bătrânel adjectiv
  • silabisire: -trâ-
Intrare: bătrânel (s.m.)
bătrânel substantiv masculin
  • silabisire: -trâ-