7 definiții pentru bătrânel
bătrânél, -eá smf [At: CARAGIALE, M. 43 / Pl: ~ei, -ele / E: bătrân + -el] 1-2 (Șhp) Bătrân (9) (simpatic). BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele,
adj.,
s. m. și
f. Diminutiv al lui bătrân. –
Bătrân +
suf. -el.
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele,
adj.,
s. m. și
f. Diminutiv al lui bătrân. –
Bătrân +
suf. -el.
BĂTRÎNÉL, -ÍCĂ, bătrînei, -ele,
s. m. și
f. Diminutiv al lui
bătrîn. Bătrînica nu s-a mai putut stăpîni... a biruit-o plînsul. CARAGIALE, O. I 296. ◊ (Adjectival) Doamna directoare Teodoru era mititică, bătrînică. PAS, Z. I 109.
BĂTRÂNÉL, -ÍCĂ, bătrânei, -ele,
adj.,
s. m. și
f. Diminutiv al lui bătrân.
bătrânél (bă-trâ-);
adj. m.,
s. m.,
pl. bătrânéi,
art. bătrânéii,
adj. f.,
s. f. bătrânícă,
pl. bătrâníci / bătrânéle
bătrânél adj. m., s. m. (sil. -trâ-), pl. bătrânéi; f. sg. bătrânícă/bătrâneá, pl. bătrâníci/bătrânéle Bătrânel dex online | sinonim
Bătrânel definitie
Intrare: bătrânel (s.m.)
bătrânel substantiv masculin