bătrânețe definitie

19 definiții pentru bătrânețe

bătrânéțe sf [At: VARLAAM, C. 21/2 / V: (înv) -neață-, -eță / Pl: ~ți / E: bătrân + -ețe] 1 Vârstă înaintată a unui om. 2 Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice. 3 (Rar; îs) Din - Din moși-strămoși. 4 (Rar) Bătrânime (3). 5 (Rar) Bătrânime (4).
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.
BĂTRÂNÉȚE s. f. 1.Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.
BĂTRÎNÉȚE, bătrîneți, s. f. (Și în forma bătrîneță, pl. bătrînețe; la pl. cu înțeles de sg.) 1. (În opoziție cu tinerețe) Perioadă de timp din viața omului, după maturitate; vîrstă înaintată a unui om. Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37. Și-aveați și voi în curte-acum Un stîlp la bătrînețe. GOGA P. 32. Să ai femeie cum trebuie și s-o duci cu dînsa pînă la adînci bătrînețe. CREANGĂ, P. 169. Cu toate bătrînețele lui, iubea viața. BĂLCESCU, O. I 103. 2. (Rar; cu sens colectiv, în opoziție cu tineret, tinerime) Oameni bătrîni. Se adună tot satul: bătrînețele cu sfatul, flăcăimea cu voioșia și muieretul cu zarva. DELAVRANCEA, la TDRG. – Variantă: bătrînéță (SEVASTOS, C. 294, TEODORESCU, P. P. 371) s... f.
BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Perioadă de timp din viața ființelor, după maturitate; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. [Var.: bătrânéță s. f.] – Din bătrân + suf. -ețe.
bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile
bătrânéțe s. f. (sil. -trâ-), art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile
BĂTRÂNÉȚE s. (livr.) senectute, (înv.) mătorie, (fig.) căruntețe. (Vârsta ~ții.)
BĂTRÂNÉȚE s. v. bătrânet, bătrânime, vechime.
Bătrânețe ≠ junețe, tinerețe
BĂTRÂNÉȚE ~i f. 1) Ultima perioadă în evoluția unei ființe, caracterizată prin slăbirea funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată; senectute. 2) Stare de om bătrân. [G.-D. bătrâneții] /bătrân + suf. ~ețe
bătrânețe pl. 1. ultima vârstă a vieții, cam dela 60 ani; 2. oamenii bătrâni: respectați bătrânețile.
bătrînéță (est) și -éțe (vest) f., pl. ĭ. Ultima etate. Oameniĭ bătrînĭ: respectați bătrîneța (saŭ) ețile! Pl. e în loc. pînă la adînci bătrînețe, pînă la o etate înaintată.
BĂTRÎNEȚE s. (livr). senectute, (înv.) mătorie, (fig.) căruntețe. (Vîrsta ~.)
bătrînețe s. v. BĂTRÎNET. BĂTRÎNIME. VECHIME.
BĂTRÎNEȚE. Subst. Bătrînețe, vetustate (livr.), căruntețe, cărunție (rar), cărunțeală, senectute (livr.), amurgul vieții (fig.). Îmbătrînire, încărunțire; senilitate, decrepitudine, ramolire, ramoleală, ramolisment, ramoliție (rar). Bătrîn, moș, moșneag, unchiaș (pop.), bătrînel (dim.), moșneguț (dim.), moșnegel, moșuc (reg.), moșuleț (dim.), moșulică (fam.), uncheșel (dim.), matuf (înv. și fam.), babalîc (fam. și depr.), vîj (reg.), ghiuj (reg., fam. și peior.), baccea (depr.), moșic (fam.), hodorog, ramolit, rablă (fam., depr.), hîrb (fig., pop.); bunic, bun (înv. și pop.), bunel (fam.), tată-bun, tată-mare, tata-moșu, tataie (reg.). Veteran, pensionar, decan de vîrstă, sexagenar, septuagenar, octogenar, nonagenar; babacă, patriarh, strămoș, străbun. Bătrînă, bătrînică (dim.), babă, băbuță (dim.), babușcă, moșică, băbătie (reg.), babetă (fam.), baborniță, hodoroagă; bunică, bună (înv. și pop.), bunicuță (dim.), buniță, mamă bună (pop.), mamă mare, mamă bătrînă (pop.). Bătrînime, bătrînet (rar), bătrînețe (rar), moșnegărie. Geriatrie; gerontologie. Adj. Bătrîn, bătrînel (dim.), bătrîior, vîrstnic, (înaintat) în vîrstă, în etate, senior, îmbătrînit, trecut, stafidit (fig.), vechi în zile, longeviv, cărunt, încărunțit, cărunțit (înv.), cu părul cărunt (alb), albit (nins) de ani. Decrepit, senil, ramolit, sclerozat (fig.), rablagit (fam.). Bătrînesc, bătrînicios, moșnegesc; băbesc. Matusalemic (livr.). Vb. A fi bătrîn, a avea ani de patriarh, a-l ajunge (pe cineva) zilele. A îmbătrîni, a-și trăi traiul (a-și mînca mălaiul), a încărunți, a cărunți (înv.), a albi, a se trece, a se veșteji (fig.), a se ofili (fig-), a se zbîrci, a se scofîlci, a se stafidi (fig.), a se șubrezi, a se hodorogi (fig.), a se bacceli, a se ramoli, a se seniliza, a da în mintea copiilor. Adv. Bătrînește, moșnegește; băbește; ca moșnegii (ca babele, ca bătrînii); la bătrînețe. V. rudenie, timp, trecut.
PAUPERTAS ET SENECTUS GRAVISSIMA IN REBUS HUMANIS MALA SUNT (lat.) sărăcia și bătrânețea sunt cele mai mari necazuri în viața omului – Apuleius, „Metamorphoses”, 2, 80.
TEMERITAS EST FLORENTIS AETATIS, PRUDENTIA SENESCENTIS (lat.) cutezanța este atributul tinereții, iar prudența al bătrâneții – Cicero, „De senectute”, 6, 20.
bătrânețe, coaie crețe, prov. (vulg.) parafrază a proverbului „bătrânețe, haine grele”, referitoare la tribulațiile senectuții.

bătrânețe dex

Intrare: bătrânețe
bătrânețe substantiv feminin
  • silabisire: -trâ-
bătrânețe