Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

5 defini╚Ťii pentru b─ât─âturit

b─ât─âtur├ş v vz b─ât─âtori
B─éT─éTOR├Ź, b─ât─âtoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a b─âtuci. 2. Refl. A face b─ât─âturi (2). [Var.: b─ât─âtur├ş vb. IV] ÔÇô Din b─ât─âtur─â.
B─éT─éTUR├Ź vb. IV v. b─ât─âtor├ş.
B─éT─éTUR├Ź vb. IV v. b─ât─âtori.
b─ât─âtur├ęsc v. tr. (d. b─ât─âtur─â). Bat, ├«ndes cu t─âlpile, cu ma─şu, sa┼ş cu alt lucru lat: a b─ât─âturi p─âm├«ntu. ÔÇô ╚śi -oresc. (VR., 1924, 9, 307). V. b─âtucesc.

B─ât─âturit dex online | sinonim

B─ât─âturit definitie

Intrare: b─ât─âturi
b─ât─âturi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: b─ât─âturit
b─ât─âturit participiu