bătăturire definitie

6 definiții pentru bătăturire

bătăturí v vz bătători
bătăturíre sf vz bătători
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.
BĂTĂTURÍ vb. IV v. bătătorí.
BĂTĂTURÍ vb. IV v. bătători.
bătăturésc v. tr. (d. bătătură). Bat, îndes cu tălpile, cu maĭu, saŭ cu alt lucru lat: a bătături pămîntu. – Și -oresc. (VR., 1924, 9, 307). V. bătucesc.

bătăturire dex

Intrare: bătături
bătături verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bătăturire
bătăturire