bătătorit definitie

26 definiții pentru bătătorit

bătătorí [At: I. IONESCU, C. 59/8 / V: -turi / Pzi: ~resc / E: bătătură] 1 vt A tasa un teren (drum, arie, curte etc.) Si: a bătuci. 2 vr A face bătături (6).
bătătorít1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: bătători] 1-2 Bătătorire (1-2).
bătătorít2, ~ă a [At: ȘEZ. III, 150 / ~iți, ~e / E: bătători] 1 (D. pământ, drum etc.) Tasat2. 2 (D.# palme sau tălpi) Care au bătături.
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.
BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a (se) bătători. – V. bătători.
BĂTĂTORÍT2, -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut2, bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.
BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a bătători. – V. bătători.
BĂTĂTORÍT2, -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Care a devenit tare și neted; bătut2, bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A bate un teren (drum, arie, curte etc.) spre a-l face tare și neted; a bătuci. Bătătorea cu tăvălugul pămîntul răscolit. 2. Refl. A se umple de batături. I s-au bătătorit mîinile.
BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a bătători (1). Pentru bătătoritul șoselei este nevoie de un tăvălug greu de fier.
BĂTĂTORÍT2, -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. Poteca trecea drept prin mijlocul acestei frumuseți de verdeață și florile creșteau pe de margine incit atirnau chiar pe locul bătătorit. POPESCU, B. II 19. Cînd vrei să sameni bob, linte ori mazăre, să nu le pui pe loc bătătorit. ȘEZ. III 150. 2. (Despre palme sau mîini) Cu pielea îngroșată, cu bătături. Arăta să fie lucrător după îmbrăcăminte... după mîinile negricioase, bătătorite. PAS, L. I 142. Dar de palme bătătorite ce zici? SADOVEANU, O. VII 297.
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. Tranz. A bate un teren spre a-l face tare și neted; a bătuci. ♦ Refl. A se umple de bătături (2). – Din bătătură.
BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a bătători.
BĂTĂTORÍT2, -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături. – V. bătători.
bătătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 să bătătoreáscă
bătătorít s. n.
bătătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bătătoreáscă
bătătorít s. n.
BĂTĂTORÍ vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (A ~ pământul, zăpada.) 2. a se întări, a se înțeleni, a se învârtoșa. (Pământul s-a ~.)
BĂTĂTORÍT adj. 1. bătucit, bătut, îndesat. (Pământ ~ cu tăvălugul.) 2. întărit, înțelenit, învârtoșat. (Pământ ~.) 3. v. circulat.
A BĂTĂTORÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri) A îndesa (pentru a face drept și neted); a transforma în bătătură; a bătuci; a tăpși; a bate. 2) (terenuri cultivate sau acoperite cu vegetație) A călca pe toată suprafața, distrugând plantele. 3) (pielea oamenilor și a animalelor) A face să se bătătorească; a bătuci. /Din bătătură
A SE BĂTĂTORÍ se ~éște intranz. (despre pielea oamenilor și a animalelor) A se îngroșa întărindu-se sub acțiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătuci. /Din bătătură
bătătorì v. 1. a călca pământul cu picioarele ca să se așeze, a-l netezi bine; 2. a închide vitele în bătătură.
BĂTĂTORI vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.) 2. a se întări, a se înțeleni, a se învîrtoșa. (Pămîntul s-a ~.)
BĂTĂTORIT adj. 1. bătut, îndesat, (pop.) bătucit. (Pămînt ~ cu tăvălugul.) 2. întărit, înțelenit, învîrtoșat. (Pămînt ~.) 3. bătut, circulat, frecventat, umblat. (Pe căi ~.)

bătătorit dex

Intrare: bătători
bătători verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bătătorit (adj.)
bătătorit 1 adj. adjectiv
Intrare: bătătorit (s.n.)
bătătorit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular