Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru b─ât─âtorire

b─ât─âtor├ş [At: I. IONESCU, C. 59/8 / V: -turi / Pzi: ~resc / E: b─ât─âtur─â] 1 vt A tasa un teren (drum, arie, curte etc.) Si: a b─âtuci. 2 vr A face b─ât─âturi (6).
b─ât─âtor├şre sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: b─ât─âtori] 1 Tasare. 2 B─ât─âtur─â (6).
B─éT─éTOR├Ź, b─ât─âtoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a b─âtuci. 2. Refl. A face b─ât─âturi (2). [Var.: b─ât─âtur├ş vb. IV] ÔÇô Din b─ât─âtur─â.
B─éT─éTOR├Ź, b─ât─âtoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a b─âtuci. 2. Refl. A face b─ât─âturi (2). [Var.: b─ât─âtur├ş vb. IV] ÔÇô Din b─ât─âtur─â.
B─éT─éTOR├Ź, b─ât─âtoresc, vb. IV. 1. Tranz. A bate un teren (drum, arie, curte etc.) spre a-l face tare ╚Öi neted; a b─âtuci. B─ât─âtorea cu t─âv─âlugul p─âm├«ntul r─âscolit. 2. Refl. A se umple de bat─âturi. I s-au b─ât─âtorit m├«inile.
B─éT─éTOR├Ź, b─ât─âtoresc, vb. IV. Tranz. A bate un teren spre a-l face tare ╚Öi neted; a b─âtuci. ÔÖŽ Refl. A se umple de b─ât─âturi (2). ÔÇô Din b─ât─âtur─â.
b─ât─âtor├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. b─ât─âtor├ęsc, imperf. 3 sg. b─ât─âtore├í; conj. prez. 3 s─â b─ât─âtore├ísc─â
b─ât─âtor├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. b─ât─âtor├ęsc, imperf. 3 sg. b─ât─âtore├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. b─ât─âtore├ísc─â
B─éT─éTOR├Ź vb. 1. a bate, a b─âtuci, a ├«ndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a t─âp╚Öi, a zb─âtuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pis─âgi. (A ~ p─âm├óntul, z─âpada.) 2. a se ├«nt─âri, a se ├«n╚Ťeleni, a se ├«nv├órto╚Öa. (P─âm├óntul s-a ~.)
A B─éT─éTOR├Ź ~├ęsc tranz. 1) (terenuri) A ├«ndesa (pentru a face drept ╚Öi neted); a transforma ├«n b─ât─âtur─â; a b─âtuci; a t─âp╚Öi; a bate. 2) (terenuri cultivate sau acoperite cu vegeta╚Ťie) A c─âlca pe toat─â suprafa╚Ťa, distrug├ónd plantele. 3) (pielea oamenilor ╚Öi a animalelor) A face s─â se b─ât─âtoreasc─â; a b─âtuci. /Din b─ât─âtur─â
A SE B─éT─éTOR├Ź se ~├ę╚Öte intranz. (despre pielea oamenilor ╚Öi a animalelor) A se ├«ngro╚Öa ├«nt─ârindu-se sub ac╚Ťiunea unor factori externi nocivi; a face b─ât─âturi; a se b─âtuci. /Din b─ât─âtur─â
b─ât─âtor├Č v. 1. a c─âlca p─âm├óntul cu picioarele ca s─â se a╚Öeze, a-l netezi bine; 2. a ├«nchide vitele ├«n b─ât─âtur─â.
B─éT─éTORI vb. 1. a bate, a b─âtuci, a ├«ndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a t─âp╚Öi, a zb─âtuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pis─âgi. (~ p─âm├«ntul, z─âpada.) 2. a se ├«nt─âri, a se ├«n╚Ťeleni, a se ├«nv├«rto╚Öa. (P─âm├«ntul s-a ~.)

B─ât─âtorire dex online | sinonim

B─ât─âtorire definitie

Intrare: b─ât─âtori
b─ât─âtori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: b─ât─âtorire
b─ât─âtorire