băsnár sm [At: ZILOT, CRON. 342 / Pl: ~i / E: basn(ă) + -ar] 1-2 (Înv) Persoană care spune (sau inventează) basme Si: bâguitor, bărfitor.

BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Basnă + suf. -ar.

BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Basnă + suf. -ar.

BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Învechit) Cel care spune sau născocește basme, născocitor de povestiri fantastice și mincinoase. Au venit împrejurări cari... au făcut, ca marele istoric [Herodot] să nu mai fie tratat de băsnar! GHICA, S. 294.

BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care născocește povestiri fantastice, mincinoase. – Din basn (= basm) + suf. -ar.

băsnár (rar) s. m., pl. băsnári

băsnár s. m., pl. băsnári