băsắu sn [At: CORESI, PS. 93 / Pl: (rar) -ri / E: mg bossú] (Reg; mgm; rar) 1 Răzbunare. 2 Ură. 3 Ranchiună. 4 Batjocură. 5 Ofensă. 6 Nedreptate. 7 Viciu.

BĂSĂU s. afront, ciudă, cusur, dar, defect, gelozie, injurie, insultă, invidie, jignire, meteahnă, nărav, necaz, ocară, ofensă, patimă, pică, pizmă, pornire, ranchiună, răzbunare, rușine, umilință, viciu.

băsắu (-uri), s. n. – Răzbunare, dorință de răzbunare, ură. Mag. bosszú (Cihac, II, 480; DAR). Cuvînt înv., ca și der. băsăos, adj. (răzbunător).

băsăŭ n., pl. ăĭe (ung. bösz, mînie, boszú, răzbunare). Vechĭ. Ciudă, mînie. Răzbunare. Insultă, ofensă. Vițiŭ. Azĭ. Nord. (Rev. I, Crg., 13, 151). Ciudă, necaz, ură.

băsău s. v. AFRONT. CIUDĂ. CUSUR. DAR. DEFECT. GELOZIE. INJURIE. INSULTĂ. INVIDIE. JIGNIRE. METEAHNĂ. NĂRAV. NECAZ. OCARĂ. OFENSĂ. PATIMĂ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RĂZBUNARE. RUȘINE. UMILINȚĂ. VICIU.