bărdui vt [At: MARIAN, NU. 620 / Pzi: ~esc / E: bardă + -ui] 1 A ciopli cu barda (1). 2 A fasona cu barda (1).

BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.

BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. A ciopli (un lemn) cu barda. Hai, teiule, hai, Cum am să te tai, C-un topor tăios... Să te bărduiesc. SEVASTOS, C. 204.

BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. A ciopli cu barda. – Din bardă.

bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă

bărduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf.3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. bărduiáscă

BĂRDUÍ vb. (reg.) a bărdăși.

A BĂRDUÍ ~iésc tranz. rar (lemn sau obiecte de lemn) A lucra cu barda. /Din bardă

bărduì v. a lucra cu barda, a ciopli și netezi un lemn.

bărduĭésc v. tr. (d. bardă). Cĭoplesc cu barda.

BĂRDUI vb. (reg.) a bărdăși.