bărdac definitie

12 definiții pentru bărdac

bărdác sn vz bardac
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.
BĂRDÁC s. n. v. bărdacă.
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. 1. Vas de lemn asemănător cu o doniță, folosit uneori ca unitate de măsură pentru lichide. 2. Varietate indigenă de prun. – Tc. bardák.
bărdác1 (prun) (reg.) s. m., pl. bărdáci
bărdácă1/bărdác2 (cană) s. f. / s. n., pl. bărdáce
bărdác (prun) s. m., pl. bărdáci
bărdácă s. f. /bărdác s. n. (vas mic de pământ), pl. bărdáce
BĂRDÁC ~ci m. reg. Varietate de prun, cu fructe lunguiețe, puțin strangulată spre coadă, de culoare roz-vânătă și cu pulpa zemoasă. /Din bărdaca
2) bardác, -ă adj. (d. bardac 1, adică „unflat ca un bardac”, ca turc. bardak eriyi, un fel de prune; sîrb. bardaklija, un fel de prune). Mold. Olt. Se Zice despre un fel de prune cu gît (gîtlănoase) și despre pomiĭ care le produc: perje (prune) bardace, un prun bardac.
1) bardác n., pl. e (turc. bardak, cană; alb. sîrb. bg. bardak, ngr. bardáki). Cănuță saŭ ulcică de băut făcută din lut orĭ și din lemn. – Și bardacă, f. pl. e și bărdăcĭ.

bărdac dex

Intrare: bărdac (vas)
bărdac vas
Intrare: bărdac (prun)
bărdac prun substantiv masculin