10 definiții pentru bărbuță
bărbúță sf [At: IORGA, N. R. A. I, 227 / Pl: ~țe / E: barbă + -uță] 1-2 (Șhp) Barbă (mică). BĂRBÚȚĂ, bărbuțe,
s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (
2), bărbușoară (
1). –
Barbă +
suf. -uță.
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe,
s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (
2). –
Barbă +
suf. -uță.
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe,
s. f. Diminutiv al lui barbă. Clipea mereu din ochi cu înțeles și-si mîngîia bărbuța. PAS, Z. I 213.
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe,
s. f. Diminutiv al lui barbă.
bărbúță s. f.,
g.-d. art. bărbúței;
pl. bărbúțe
bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe BĂRBÚȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbușoară. 2. v. cioc. BĂRBUȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbușoară. 2. barbișon, cioc, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă. (Purta ~.) Bărbuț, -ă -oiu v. Barbura III 19. Bărbuță dex online | sinonim
Bărbuță definitie
Intrare: bărbuță
bărbuță substantiv feminin