Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru bărbuță

bărbúță sf [At: IORGA, N. R. A. I, 227 / Pl: ~țe / E: barbă + -uță] 1-2 (Șhp) Barbă (mică).
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2), bărbușoară (1). – Barbă + suf. -uță.
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2). – Barbă + suf. -uță.
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă. Clipea mereu din ochi cu înțeles și-si mîngîia bărbuța. PAS, Z. I 213.
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă.
bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe
bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe
BĂRBÚȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbușoară. 2. v. cioc.
BĂRBUȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbușoară. 2. barbișon, cioc, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă. (Purta ~.)
Bărbuț, -ă -oiu v. Barbura III 19.

Bărbuță dex online | sinonim

Bărbuță definitie

Intrare: bărbuță
bărbuță substantiv feminin
Intrare: Bărbuță
Bărbuță