Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru b─ârbos

bărbos, ~oasă [At: DEX2 / Pl: ~oși, ~oase / E: babă + -os] 1-2 sm, am (Om) care are barbă (lungă și deasă). 3 sf Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum).
B─éRB├ôS, -O├üS─é, b─ârbo╚Öi, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barb─â (lung─â ╚Öi deas─â); care nu s-a b─ârbierit mai multe zile. 2. S. f. Plant─â erbacee cu frunze p─âroase, cu flori dispuse ├«n spice cilindrice, p─âtate cu ro╚Öu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). ÔÇô Barb─â + suf. -os.
B─éRB├ôS, -O├üS─é, b─ârbo╚Öi, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barb─â (lung─â ╚Öi deas─â); care nu s-a b─ârbierit mai multe zile. 2. S. f. Plant─â erbacee cu frunze p─âroase, cu flori dispuse ├«n spice cilindrice p─âtate cu ro╚Öu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). ÔÇô Barb─â + suf. -os.
B─éRB├ôS, -O├üS─é, b─ârbo╚Öi, -oase, adj. Cu barb─â, care poart─â barb─â (lung─â ╚Öi deas─â); care este neb─ârbierit de mai multe zile; c─âruia i-au crescut tuleiele b─ârbii. Aveau hainele rupte, erau obosi╚Ťi, b─ârbo╚Öi, cu capetele goale. DUMITRIU, B. F. 140. ╚śi s-au pornit b─ârbo╚Öii regi Cu ╚Öfetnicii-nvechi╚Ťi ├«n legi ╚śi patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. CO╚śBUC, P. I 58. ÔŚŐ (Substantivat) S-a apropiat de b─ârbo╚Öii ╚Öi pmteco╚Öii care ├«i f─âceau zile fripte. PAS, L. I 111. B─ârbosul se holba cu mare tulburare spre ad├«nc. SADOVEANU, N. F. 48.
B─éRB├ôS, -O├üS─é, b─ârbo╚Öi, -oase, adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barb─â (lung─â ╚Öi deas─â); neb─ârbierit. ÔÇô Din barb─â + suf. -os.
bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse
bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. sg. bărboásă, pl. bărboáse
BĂRBÓS adj. v. nebărbierit.
BĂRBÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival Care are barbă (mare); cu barbă (mare). 2) fam. Care nu este bărbierit de mai multe zile; nebărbierit. /barbă + suf. ~os
bărbos a. 1. cu barba mare și deasă; 2. cui crește barba.
B─ârbo╚Öi pl. 1. t├órg ╚Öi sta╚Ťiune de drum de fier ├«n jude╚Ťul Covurlui spre V. de Gala╚Ťi, locul natal al lui Cuza; 2. p├ór├óu ╚Öi sat ├«n jude╚Ťul F─âlciu: 253 loc.
b─ârb├│s, -o├ís─â adj. (d. barb─â). Care are barb─â ma─ş ales mare.
B─éRBOS adj. neb─ârbierit, neras. (Om ~.)
B─ârb/oi -os etc., v. Barb─â 6-8.
bărbos, bărboși, s. m. (cart.) rigă, popă.

B─ârbos dex online | sinonim

B─ârbos definitie

Intrare: b─ârbos
b─ârbos adjectiv
Intrare: B─ârbos
B─ârbos