Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru bărbiuță

bărbiúță sf [At: DA ms / P: ~bi-u- / Pl: ~țe / E: bărbie + -uță] 1-2 (Șhp) Bărbie (1) (mică).
bărbiúță sf vz berbință
BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] – Bărbie + suf. -uță.
BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] – Bărbie + suf. -uță.
BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Bărbiță1. Tu ai scris cîntecul ăsta! Te cunoști după sprînceană, Un nas ascuțit de vulpe, o bărbiuță vicleană, Ochi mici și buză subțire... Chiar un chip de fariseu! HASDEU, R. V. 30. – Pronunțat: -bi-u-.
BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Bărbuță. [Pr.: -bi-u-] – Din bărbie + suf. -uță.
bărbiúță (rar) (-bi-u-) s. f., g.-d. art. bărbiúței; pl. bărbiúțe
bărbiúță s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. bărbiúței; pl. bărbiúțe
BĂRBIÚȚĂ s. bărbioară.
BĂRBIUȚĂ s. bărbioară.

Bărbiuță dex online | sinonim

Bărbiuță definitie

Intrare: bărbiuță
bărbiuță substantiv feminin
  • silabisire: băr-bi-u-ță