bărbioáră sf [At: ALECSANDRI, P. P. 265 / P: ~bi-oa- / Pl: ~re / E: bărbie + -oară] 1-2 (Șhp) Bărbie (1) (mică).

BĂRBIOÁRĂ, bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Bărbie + suf. -ioară.

BĂRBIOÁRĂ, bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Bărbie + suf. -ioară.

BĂRBIOÁRĂ, bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie.

bărbioáră (rar) (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. bărbioárei; pl. bărbioáre

bărbioáră s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. bărbioárei; pl. bărbioáre

BĂRBIOÁRĂ s. bărbiuță.

BĂRBIOARĂ s. bărbiuță.