Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru b─ârbierire

b─ârbier├ş [At: NEGRUZZI, S. I, 1997 P: ~bi-e- / Pzi: ~resc / E: b─ârbier] 1 vt A rade barba (cuiva) Si: (reg) a b─ârgi. 2 vr A-╚Öi rade barba. 3 vi (Fig) A min╚Ťi. 4 vi (Fig) A exagera (cu rea-credin╚Ť─â). 5 vt (Fam; fig) A ├«n╚Öela. 6 vt (Fam; fig) A trage cuiva o b─âtaie. 1 vt A p─âc─âli pe cineva cu vorba. 8 vr A se l─âuda.
b─ârbier├şre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: b─ârbieri] 1-7 B─ârbierit1 (1-7).
B─éRBIER├Ź, b─ârbieresc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se l─âuda cu lucruri neadev─ârate; a min╚Ťi. [Pr.: -bi-e-] ÔÇô Din b─ârbier.
B─éRBIER├Ź, b─ârbieresc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se l─âuda cu lucruri neadev─ârate; a min╚Ťi. [Pr.: -bi-e-] ÔÇô Din b─ârbier.
B─éRBIER├Ź, b─ârbieresc, vb. IV. 1. Tranz. A t─âia barba, a rade. Potrivise ciobul de oglind─â pe marginea unei poli╚Ťe ╚Öi-╚Öi b─ârbierea cu greutate barba mare, ├«nc├«lcit─â. GALAN, Z. R. 388. Pentru un gologan din cei c─âp─âta╚Ťi i-a b─ârbierit un me╚Öter. PAS, L. I 62. ÔŚŐ Refl. Eu taman m─â b─ârbieream pe prisp─â. PREDA, ├Ä. 117. ÔŚŐ Refl. reciproc. Se tunseser─â ╚Öi se b─ârbieriser─â ei ├«ntre ei. PAS, L. I 73. 2. Refl. (Familiar) A se l─âuda pe sine, min╚Ťind. Taci, m─âi, nu te b─ârbieri! STANCU, D. 350. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bi-e-.
B─éRBIER├Ź, b─ârbieresc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (-╚Öi) t─âia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se l─âuda ├«n mod exagerat; a min╚Ťi. [Pr.: -bi-e-] ÔÇô Din b─ârbier.
b─ârbier├ş (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. b─ârbier├ęsc, imperf. 3 sg. b─ârbiere├í; conj. prez. 3 s─â b─ârbiere├ísc─â
b─ârbier├ş vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. b─ârbier├ęsc, imperf. 3 sg. b─ârbiere├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. b─ârbiere├ísc─â
B─éRBIER├Ź vb. a (se) rade.
B─éRBIER├Ź vb. v. atinge, bate, lovi, min╚Ťi.
A B─éRBIER├Ź ~├ęsc tranz. 1) (p─ârul, must─â╚Ťile) A t─âia de la r─âd─âcin─â (cu briciul sau cu o ma╚Öin─â de b─ârbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de p─âr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din b─ârbier
A SE B─éRBIER├Ź m─â ~├ęsc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se l─âuda peste m─âsur─â cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din b─ârbier
b─ârbier├Č v. a tunde sau a rade pe cineva.
2) b─ârbier├ęsc v. tr. (d. b─ârbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. M─â rad. Fig. M─â laud, torn la palavre.
B─éRBIERI vb. a (se) rade.
bărbieri vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. MINȚI.
b─ârbieri, b─ârbieresc v. r. a se l─âuda cu lucruri neadev─ârate; a min╚Ťi

B─ârbierire dex online | sinonim

B─ârbierire definitie

Intrare: b─ârbieri
b─ârbieri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -bi-e-
Intrare: b─ârbierire
b─ârbierire