Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru b─ârbieri

b─ârbi├ęr2 sn [At: CERNE, D. M. / Pl: ~e / E: barb─â + -ier] Dispozitiv mic aplicat pe cutia de rezonan╚Ť─â a unei viori, pentru a o fixa mai bine sub b─ârbia (1) violonistului.
b─ârbi├ęr1 sm [At: DA ms / V: -iariu / P: ~bi-er / Pl: ~i / E: barb─â + -ier] 1 Frizer. 2 (Fam; fig) Om mincinos. 3 (Fam; fig) Om l─âud─âros.
b─ârbier├ş [At: NEGRUZZI, S. I, 1997 P: ~bi-e- / Pzi: ~resc / E: b─ârbier] 1 vt A rade barba (cuiva) Si: (reg) a b─ârgi. 2 vr A-╚Öi rade barba. 3 vi (Fig) A min╚Ťi. 4 vi (Fig) A exagera (cu rea-credin╚Ť─â). 5 vt (Fam; fig) A ├«n╚Öela. 6 vt (Fam; fig) A trage cuiva o b─âtaie. 1 vt A p─âc─âli pe cineva cu vorba. 8 vr A se l─âuda.
B─éRBI├ëR, b─ârbieri, s. m. Frizer. ÔÖŽ Fig. (Fam.) Om mincinos, l─âud─âros. [Pr.: -bi-er] ÔÇô Din ngr. barb├ęris.
B─éRBIER├Ź, b─ârbieresc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se l─âuda cu lucruri neadev─ârate; a min╚Ťi. [Pr.: -bi-e-] ÔÇô Din b─ârbier.
B─éRBI├ëR, b─ârbieri, s. m. Frizer. ÔÖŽ Fig. (Fam.) Om mincinos, l─âud─âros. [Pr.: -bi-er] ÔÇô Din ngr. barb├ęris.
B─éRBIER├Ź, b─ârbieresc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se l─âuda cu lucruri neadev─ârate; a min╚Ťi. [Pr.: -bi-e-] ÔÇô Din b─ârbier.
B─éRBI├ëR, b─ârbieri, s. m. B─ârbat care are meseria de a rade barba ╚Öi de a tunde p─ârul; frizer. ╚śtefan-vod─â poruncea B─ârbieri de-i aducea: Unii p─ârul c─â-i t─âia,. Al╚Ťii barba i-o r─âdea, Pe Corbea-l ├«ntinerea. TEODORESCU, P. P. 530. ÔŚŐ (├Än trecut avea ╚Öi alte ├«ndeletniciri) M─â doare [m─âseaua]: ├«nt├«i rabd c├«t pot.... pe urm─â pui doftorii; pe urm─â, dac─â v─âz c─â nu mai merge, m─â duc hot─âr├«t la b─ârbier s─â mi-o scoa╚Ť─â. CARAGIALE, O. I 188. ÔŚŐ Compus: (├«nvechit) b─ârbier-ba╚Öa = b─ârbierul cur╚Ťii domne╚Öti. [Portar-ba╚Öa] ╚Öedea la perdeaua domneasc─â zi ╚Öi noapte, ╚Öi, c├«nd se trezea m─âria-sa, el striga prin sarai, c├«t ├«l ╚Ťinea gura: Cafegi-ba╚Öa! B─ârbier-basa! ALECSANDRI, T. I 582. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bi-er.
B─éRBIER├Ź, b─ârbieresc, vb. IV. 1. Tranz. A t─âia barba, a rade. Potrivise ciobul de oglind─â pe marginea unei poli╚Ťe ╚Öi-╚Öi b─ârbierea cu greutate barba mare, ├«nc├«lcit─â. GALAN, Z. R. 388. Pentru un gologan din cei c─âp─âta╚Ťi i-a b─ârbierit un me╚Öter. PAS, L. I 62. ÔŚŐ Refl. Eu taman m─â b─ârbieream pe prisp─â. PREDA, ├Ä. 117. ÔŚŐ Refl. reciproc. Se tunseser─â ╚Öi se b─ârbieriser─â ei ├«ntre ei. PAS, L. I 73. 2. Refl. (Familiar) A se l─âuda pe sine, min╚Ťind. Taci, m─âi, nu te b─ârbieri! STANCU, D. 350. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bi-e-.
B─éRBI├ëR, b─ârbieri, s. m. Frizer. ÔŚŐ Compus: (├«nv.) b─ârbier-ba╚Öa = b─ârbierul cur╚Ťii domne╚Öti. [Pr.: -bi-er] ÔÇô Ngr. barb├ęris (<it.).
B─éRBIER├Ź, b─ârbieresc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (-╚Öi) t─âia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se l─âuda ├«n mod exagerat; a min╚Ťi. [Pr.: -bi-e-] ÔÇô Din b─ârbier.
b─ârbi├ęr (-bi-er) s. m., pl. b─ârbi├ęri
b─ârbier├ş (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. b─ârbier├ęsc, imperf. 3 sg. b─ârbiere├í; conj. prez. 3 s─â b─ârbiere├ísc─â
b─ârbi├ęr s. m. (sil. -bi-er), pl. b─ârbi├ęri
b─ârbier├ş vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. b─ârbier├ęsc, imperf. 3 sg. b─ârbiere├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. b─ârbiere├ísc─â
BĂRBIÉR s. v. frizer.
B─éRBIER├Ź vb. a (se) rade.
B─éRBIER├Ź vb. v. atinge, bate, lovi, min╚Ťi.
BĂRBIÉR s.m. Frizer. [< it. barbieri].
BĂRBIÉR s. n. frizer. (< it. barbiere)
b─ârbi├ęr (b─ârbi├ęri), s. m. ÔÇô Frizer. ÔÇô Mr. barber, birber, megl. birber. It. barbiere, probabil prin intermediul ngr. ╬╝¤Ç╬▒¤ü╬╝¤Ç╬ş¤ü╬╣¤é (sec. XVII). Cf. tc. berber (ÔÇ║ mr., megl. birber), bg. berberin. ÔÇô Der. b─ârbiereas─â, s. f. (nevast─â de b─ârbier); b─ârbieresc, adj. (de b─ârbier); b─ârbieri, vb. (a rade barba; ├«n arg., a min╚Ťi, a scorni bra╚Öoave); b─ârbierie, s. f. (frizerie; ├«n arg., bra╚Öoav─â, minciun─â).
B─éRBI├ëR ~i m. Persoan─â specializat─â ├«n b─ârbierit, tuns ╚Öi ondulat p─ârul; frizer. [Sil. -bi-er] /<ngr. barb├ęris
A B─éRBIER├Ź ~├ęsc tranz. 1) (p─ârul, must─â╚Ťile) A t─âia de la r─âd─âcin─â (cu briciul sau cu o ma╚Öin─â de b─ârbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de p─âr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din b─ârbier
A SE B─éRBIER├Ź m─â ~├ęsc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se l─âuda peste m─âsur─â cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din b─ârbier
b─ârbier m. cel ce taie sau rade barba, cel ce tunde p─ârul. [It. BARBIERE, printrÔÇÖun intermediar grec modern].
b─ârbier-ba╚Öa m. odinioar─â, ├«nt├óiul b─ârbier al Domnului care r─âdea pe Vod─â, pe beizadele ╚Öi pe noul boierit: c├ónd se c─âft─ânia vreun boier, se ducea b─ârbier-ba╚Öa de-l r─âdea cu bricele cele de m─ârgean AL. [Form─â rom├ónizat─â din arhaicul berber ba╚Öa = turc. BERBER BA╚śY].
b─ârbier├Č v. a tunde sau a rade pe cineva.
b─ârbi├ęr m. (it. barbiere, de unde ╚Öi ngr. barb├ęris; fr. barbier). Cel ce rade barba ╚Öi tunde p─âru. Fig. Mare l─âud─âros, mare palavragi┼ş. ÔÇô Barb. coafor sa┼ş frizer.
2) b─ârbier├ęsc v. tr. (d. b─ârbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. M─â rad. Fig. M─â laud, torn la palavre.
B─éRBIER s. frizer.
B─éRBIERI vb. a (se) rade.
bărbieri vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. MINȚI.
b─ârbieri, b─ârbieresc v. r. a se l─âuda cu lucruri neadev─ârate; a min╚Ťi

B─ârbieri dex online | sinonim

B─ârbieri definitie

Intrare: b─ârbier
b─ârbier substantiv masculin
  • silabisire: -bi-er
Intrare: b─ârbieri
b─ârbieri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -bi-e-