bărbiér2 sn [At: CERNE, D. M. / Pl: ~e / E: barbă + -ier] Dispozitiv mic aplicat pe cutia de rezonanță a unei viori, pentru a o fixa mai bine sub bărbia (1) violonistului.

bărbiér1 sm [At: DA ms / V: -iariu / P: ~bi-er / Pl: ~i / E: barbă + -ier] 1 Frizer. 2 (Fam; fig) Om mincinos. 3 (Fam; fig) Om lăudăros.

bărbierí [At: NEGRUZZI, S. I, 1997 P: ~bi-e- / Pzi: ~resc / E: bărbier] 1 vt A rade barba (cuiva) Si: (reg) a bărgi. 2 vr A-și rade barba. 3 vi (Fig) A minți. 4 vi (Fig) A exagera (cu rea-credință). 5 vt (Fam; fig) A înșela. 6 vt (Fam; fig) A trage cuiva o bătaie. 1 vt A păcăli pe cineva cu vorba. 8 vr A se lăuda.

BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris.

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris.

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Bărbat care are meseria de a rade barba și de a tunde părul; frizer. Ștefan-vodă poruncea Bărbieri de-i aducea: Unii părul că-i tăia,. Alții barba i-o rădea, Pe Corbea-l întinerea. TEODORESCU, P. P. 530. ◊ (În trecut avea și alte îndeletniciri) Mă doare [măseaua]: întîi rabd cît pot.... pe urmă pui doftorii; pe urmă, dacă văz că nu mai merge, mă duc hotărît la bărbier să mi-o scoață. CARAGIALE, O. I 188. ◊ Compus: (învechit) bărbier-bașa = bărbierul curții domnești. [Portar-bașa] ședea la perdeaua domnească zi și noapte, și, cînd se trezea măria-sa, el striga prin sarai, cît îl ținea gura: Cafegi-bașa! Bărbier-basa! ALECSANDRI, T. I 582. – Pronunțat: -bi-er.

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia barba, a rade. Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. ◊ Refl. Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. ◊ Refl. reciproc. Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. 2. Refl. (Familiar) A se lăuda pe sine, mințind. Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. – Pronunțat: -bi-e-.

BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ◊ Compus: (înv.) bărbier-bașa = bărbierul curții domnești. [Pr.: -bi-er] – Ngr. barbéris (<it.).

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

bărbiér (-bi-er) s. m., pl. bărbiéri

bărbierí (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 să bărbiereáscă

bărbiér s. m. (sil. -bi-er), pl. bărbiéri

bărbierí vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. bărbiereáscă

BĂRBIÉR s. v. frizer.

BĂRBIERÍ vb. a (se) rade.

BĂRBIERÍ vb. v. atinge, bate, lovi, minți.

BĂRBIÉR s.m. Frizer. [< it. barbieri].

BĂRBIÉR s. n. frizer. (< it. barbiere)

bărbiér (bărbiéri), s. m. – Frizer. – Mr. barber, birber, megl. birber. It. barbiere, probabil prin intermediul ngr. μπαρμπέρις (sec. XVII). Cf. tc. berber (› mr., megl. birber), bg. berberin. – Der. bărbiereasă, s. f. (nevastă de bărbier); bărbieresc, adj. (de bărbier); bărbieri, vb. (a rade barba; în arg., a minți, a scorni brașoave); bărbierie, s. f. (frizerie; în arg., brașoavă, minciună).

BĂRBIÉR ~i m. Persoană specializată în bărbierit, tuns și ondulat părul; frizer. [Sil. -bi-er] /<ngr. barbéris

A BĂRBIERÍ ~ésc tranz. 1) (părul, mustățile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o mașină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

A SE BĂRBIERÍ mă ~ésc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

bărbier m. cel ce taie sau rade barba, cel ce tunde părul. [It. BARBIERE, printr’un intermediar grec modern].

bărbier-bașa m. odinioară, întâiul bărbier al Domnului care rădea pe Vodă, pe beizadele și pe noul boierit: când se căftănia vreun boier, se ducea bărbier-bașa de-l rădea cu bricele cele de mărgean AL. [Formă românizată din arhaicul berber bașa = turc. BERBER BAȘY].

bărbierì v. a tunde sau a rade pe cineva.

bărbiér m. (it. barbiere, de unde și ngr. barbéris; fr. barbier). Cel ce rade barba și tunde păru. Fig. Mare lăudăros, mare palavragiŭ. – Barb. coafor saŭ frizer.

2) bărbierésc v. tr. (d. bărbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. Mă rad. Fig. Mă laud, torn la palavre.

BĂRBIER s. frizer.

BĂRBIERI vb. a (se) rade.

bărbieri vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. MINȚI.

bărbieri, bărbieresc v. r. a se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți