Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru b─ârbier

b─ârbi├ęr2 sn [At: CERNE, D. M. / Pl: ~e / E: barb─â + -ier] Dispozitiv mic aplicat pe cutia de rezonan╚Ť─â a unei viori, pentru a o fixa mai bine sub b─ârbia (1) violonistului.
b─ârbi├ęr1 sm [At: DA ms / V: -iariu / P: ~bi-er / Pl: ~i / E: barb─â + -ier] 1 Frizer. 2 (Fam; fig) Om mincinos. 3 (Fam; fig) Om l─âud─âros.
B─éRBI├ëR, b─ârbieri, s. m. Frizer. ÔÖŽ Fig. (Fam.) Om mincinos, l─âud─âros. [Pr.: -bi-er] ÔÇô Din ngr. barb├ęris.
B─éRBI├ëR, b─ârbieri, s. m. Frizer. ÔÖŽ Fig. (Fam.) Om mincinos, l─âud─âros. [Pr.: -bi-er] ÔÇô Din ngr. barb├ęris.
B─éRBI├ëR, b─ârbieri, s. m. B─ârbat care are meseria de a rade barba ╚Öi de a tunde p─ârul; frizer. ╚śtefan-vod─â poruncea B─ârbieri de-i aducea: Unii p─ârul c─â-i t─âia,. Al╚Ťii barba i-o r─âdea, Pe Corbea-l ├«ntinerea. TEODORESCU, P. P. 530. ÔŚŐ (├Än trecut avea ╚Öi alte ├«ndeletniciri) M─â doare [m─âseaua]: ├«nt├«i rabd c├«t pot.... pe urm─â pui doftorii; pe urm─â, dac─â v─âz c─â nu mai merge, m─â duc hot─âr├«t la b─ârbier s─â mi-o scoa╚Ť─â. CARAGIALE, O. I 188. ÔŚŐ Compus: (├«nvechit) b─ârbier-ba╚Öa = b─ârbierul cur╚Ťii domne╚Öti. [Portar-ba╚Öa] ╚Öedea la perdeaua domneasc─â zi ╚Öi noapte, ╚Öi, c├«nd se trezea m─âria-sa, el striga prin sarai, c├«t ├«l ╚Ťinea gura: Cafegi-ba╚Öa! B─ârbier-basa! ALECSANDRI, T. I 582. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bi-er.
B─éRBI├ëR, b─ârbieri, s. m. Frizer. ÔŚŐ Compus: (├«nv.) b─ârbier-ba╚Öa = b─ârbierul cur╚Ťii domne╚Öti. [Pr.: -bi-er] ÔÇô Ngr. barb├ęris (<it.).
b─ârbi├ęr (-bi-er) s. m., pl. b─ârbi├ęri
b─ârbi├ęr s. m. (sil. -bi-er), pl. b─ârbi├ęri
BĂRBIÉR s. v. frizer.
BĂRBIÉR s.m. Frizer. [< it. barbieri].
BĂRBIÉR s. n. frizer. (< it. barbiere)
b─ârbi├ęr (b─ârbi├ęri), s. m. ÔÇô Frizer. ÔÇô Mr. barber, birber, megl. birber. It. barbiere, probabil prin intermediul ngr. ╬╝¤Ç╬▒¤ü╬╝¤Ç╬ş¤ü╬╣¤é (sec. XVII). Cf. tc. berber (ÔÇ║ mr., megl. birber), bg. berberin. ÔÇô Der. b─ârbiereas─â, s. f. (nevast─â de b─ârbier); b─ârbieresc, adj. (de b─ârbier); b─ârbieri, vb. (a rade barba; ├«n arg., a min╚Ťi, a scorni bra╚Öoave); b─ârbierie, s. f. (frizerie; ├«n arg., bra╚Öoav─â, minciun─â).
B─éRBI├ëR ~i m. Persoan─â specializat─â ├«n b─ârbierit, tuns ╚Öi ondulat p─ârul; frizer. [Sil. -bi-er] /<ngr. barb├ęris
b─ârbier m. cel ce taie sau rade barba, cel ce tunde p─ârul. [It. BARBIERE, printrÔÇÖun intermediar grec modern].
b─ârbier-ba╚Öa m. odinioar─â, ├«nt├óiul b─ârbier al Domnului care r─âdea pe Vod─â, pe beizadele ╚Öi pe noul boierit: c├ónd se c─âft─ânia vreun boier, se ducea b─ârbier-ba╚Öa de-l r─âdea cu bricele cele de m─ârgean AL. [Form─â rom├ónizat─â din arhaicul berber ba╚Öa = turc. BERBER BA╚śY].
b─ârbi├ęr m. (it. barbiere, de unde ╚Öi ngr. barb├ęris; fr. barbier). Cel ce rade barba ╚Öi tunde p─âru. Fig. Mare l─âud─âros, mare palavragi┼ş. ÔÇô Barb. coafor sa┼ş frizer.
B─éRBIER s. frizer.
B─éRBIER subst. 1. B─ârbier (Sd XXI); B─ârbi─şar, ÔÇ×medicÔÇŁ 1747 (Pa╚Ö). 2. B─ârberu (Olt).

B─ârbier dex online | sinonim

B─ârbier definitie

Intrare: b─ârbier
b─ârbier substantiv masculin
  • silabisire: -bi-er
Intrare: B─ârbier
B─ârbier