bărbiță definitie

11 definiții pentru bărbiță

BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă, bavețică. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.
BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.
BĂRBÍȚĂ1, bărbițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui barbă. [Rănitul] sări bărbița roșcată a popii. CAMILAR, N. II 317. Dumneata ai fost în mișcarea lui Rosnovanu, îl întrerupse... un domn cu bărbița rotundă. PAS, L. I 35.
BĂRBÍȚĂ2, bărbițe, s. f. Mic șervețel de pînză sau de mușama care se leagă la gîtul copiilor mici cînd mînîncă, ca să nu-și murdărească îmbrăcămintea.
BĂRBÍȚĂ1, bărbițe, s. f. (Rar) Bărbuță. – Din barbă + suf. -iță.
BĂRBÍȚĂ2, bărbițe, s. f. Mic șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă. – Din barbă + suf. -iță.
bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe
bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe
BĂRBÍȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbușoară, bărbuță. (Purta o ~.) 2. bavetă, bavețică, (rar) bărbie. (~ la gâtul copiilor mici.)
BĂRBÍȚĂ ~e f. Șorț mic (de pânză, de mușama sau de material plastic etc.) care se leagă la gâtul copiilor mici (sub bărbie) când mănâncă; bavetă. /barbă + suf. ~iță
BĂRBIȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbușoară, bărbuță. (Purta o ~.) 2. bavetă, bavețică, (rar) bărbie. (~ la gîtul copiilor mici.)

bărbiță dex

Intrare: bărbiță
bărbiță substantiv feminin