bărbătesc definitie

14 definiții pentru bărbătesc

bărbătésc, -eáscă a [At: GCR I, 20/25 / E: bărbat + -esc] 1 Caracteristic bărbaților (1). 2 Care se referă la bărbați (1). 3 Care provine de la bărbați (1). 4 Care aparține bărbaților (1). 5 De bărbat (1). 6 Viril.
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc.
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. De bărbat, caracteristic bărbaților. Cămașă bărbătească. ▭ [Era] un inel bărbătesc, gravat cu inițialele I, S. DUMITRIU, F. 94. Parte bărbătească v. parte. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, viril. Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43. Am de împlinit, pentru întîiași dată în viață, o adevărată datorie bărbătească; voi s-o împlinesc bine. D. ZAMFIRESCU, R. 59. Fața lui tînără și bărbătească insufla încredere. NEGRUZZI, S. I 30. ♦ Fig. Curajos, voinic. îți cheamă ș-un cine, Cel mai bărbătesc Și cel mai frățesc. ALECSANDRI, P. P. 2.
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie; viril; curajos, voinic. – Din bărbat1 + suf. -esc.
bărbătésc adj. m., f. bărbăteáscă; pl. m. și f. bărbătéști
bărbătésc adj. m., f. bărbăteáscă; pl. m. și f. bărbătéști
BĂRBĂTÉSC adj. 1. masculin, viril. (Caractere ~ești.) 2. v. masculin. 3. v. curajos.
BĂRBĂTÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru bărbați; propriu bărbaților. Costum ~. 2) Care vădește bărbăție; în felul bărbaților. Faptă ~ească. /bărbat + suf. ~esc
bărbătesc a. 1. de sexul bărbaților; 2. viteaz,voinic: fă piept bărbătesc AL.
bărbătésc, -eáscă adj. De sexu bărbatuluĭ, masculin. Fig. vitejesc, viril.
BĂRBĂTESC adj. 1. masculin, viril. (Caractere ~.) 2. mascul, masculin. (Flori ~.) 3. curajos, viteaz, vitejesc, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.)
bărbătescul 1. Joc* popular românesc, de bărbați, din Maramureș. Se joacă în formație de cerc în monom sau cu brațele prinse în lanț. Are ritm sincopat, mișcarea energică, cu pași tropotiți executați în continuă deplasare în sens invers rotirii acelor de ceasornic, combinații cu bătăi din palme și sărituri cu bătaia călcâielor în aer. 2. B. în jurul mesei, joc ritual, din ceremonialul nupțial, la primirea miresei în casa mirelui. Se joacă de către bărbați care ocolesc masa de trei ori în sensul rotirii acelor de ceasornic. În acest timp druștele (prietenele apropiate miresei) strigă versuri legate de eveniment și aruncă grâu peste ei.
APARATUL GENITAL BĂRBĂTESC cântar, ciorchine, măsuri și greutăți.

bărbătesc dex

Intrare: bărbătesc
bărbătesc adjectiv