Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru bărbărie

bărbăríe sfs [At: CARAGIALE, S. 16 / E: barbă + -ărie] 1 Barbă mare și stufoasă. 2 (Fig) Bătrân bărbos.
BĂRBĂRÍE s. f. (Rar) Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Bătrân bărbos. – Barbă + suf. -ărie.
BĂRBĂRÍE s. f. Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Bătrân bărbos. – Barbă + suf. -ărie.
BĂRBĂRÍE s. f. Barbă mare, stufoasă. Foarfece-n mînă lua Și pe Radu-l speria Să-i taie bărbăria. TEODORESCU, P. P. 599. ♦ Fig. Om bărbos. Ce-ți spuse bărbăria de popă? CARAGIALE, S. 16.
BĂRBĂRÍE s. f. Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Om bărbos. – Din barbă + suf. -ărie.
bărbăríe (rar) s. f., art. bărbăría, g.-d. bărbăríi, art. bărbăríei
bărbăríe (barbă mare) s. f., art. bărbăría, g.-d. bărbăríi, art. bărbăríei
BĂRBĂRÍE s. v. bărboaie, bărboi.
bărbărie s. v. BĂRBOAIE. BĂRBOI.

bărbărie definitie

bărbărie dex

Intrare: bărbărie
bărbărie substantiv feminin