bărbăcuț definitie

17 definiții pentru bărbăcuț

bărbăcúț sm vz berbecuț
bărbăcúț sm vz berbecuț
berbecúț, ~ă smf [At: ECONOMIA 90/19 / V: bărbăc- / Pl: ~i, ~e / E: berbec + -uț] 1-2 (Șhp) Berbec (1) (mic) Si: berbecel (1-2). 3 Miel de un an. 4 (Orn; Mol; Buc) Becațină. 5 (Orn; rar) Berbecel (4) mare. 6 (Bot) Papură (Typha angustifolia).
BĂRBĂCÚȚ s. m. v. berbecuț.
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.
BĂRBĂCÚȚ s. m. v. berbecuț.
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.
BĂRBĂCÚȚ s. m. v. berbecuț.
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec. Un om voinic, cu mustața scurtă, groasă, ca un corneci (= corn) de berbecuț, drept ca un brad. AGÎRBICEANU, S.P. 66. – Variantă: (Mold.) bărbăcúț (SADOVEANU, N. F. 6) s. m.
BĂRBĂCÚȚ s. m. v. berbecuț.
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. 1. Diminutiv al lui berbec. 2. Becațină. [Var.: bărbăcúț s. m.]
berbecúț s. m., pl. berbecúți
berbecúț s. m., pl. berbecúți
BERBECÚȚ s. v. becață, becațină, berbecel, lupul-vrăbiilor, papură, sfrâncioc.
berbecuț m. 1. berbece mic; 2. Mold. numele popular al becaținei (care nu cântă, ci sbiară ca berbecele).
berbecúț m. Berbec mic. Est. Becațină.
berbecuț s. v. BECAȚĂ. BECAȚINĂ. BERBECEL. LUPUL-VRĂBIILOR. PAPURĂ. SFRÎNCIOC.

bărbăcuț dex

Intrare: berbecuț
bărbăcuț
berbecuț substantiv masculin