Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru b─ânuitor

b─ânuitor, ~oare smf, a [At: B─éLCESCU, M. V. 422 / P: ~nu-i- / Pl: ~i, ~oare / E: b─ânui + -tor] 1-2 (Persoan─â) care regret─â ceva. 3-4 (Persoan─â) care se c─âie╚Öte de ceva. 5-6 (Om) care este ├«nclinat s─â se supere pe cineva. 7-8 (Om) care este ├«nclinat s─â c├órteasc─â. 9-10 (Persoan─â) care face des mustr─âri. 11-12 smf, a (Persoan─â) care presimte ceva. 13-16 (Persoan─â) care ├«ntrevede o anumit─â (solu╚Ťie sau) situa╚Ťie. 17-18 (Persoan─â) care presupune ceva. 19-20 (Persoan─â) care afl─â ceva. 21-22 (Persoan─â) care e ├«nclinat─â s─â considere vinovat pe cineva. 23-24 (Persoan─â) care invidiaz─â pe cineva. 25-26 (Om) care este gelos pe cineva. 27-28 (Persoan─â) care se ├«ndoie╚Öte de cinstea cuiva Si: ne├«ncrez─âtor, suspicios, tem─âtor, (rar) b─ânuielnic (1), b─ânuicios, (rar) gelos.
B─éNUIT├ôR, -O├üRE, b─ânuitori, -oare, adj. Care b─ânuie╚Öte; care este ├«nclinat (├«n mod exagerat) spre b─ânuial─â. ÔÖŽ Gelos. [Pr.: -nu-i-] ÔÇô B─ânui + suf. -tor.
B─éNUIT├ôR, -O├üRE, b─ânuitori, -oare, adj. Care b─ânuie╚Öte; care este ├«nclinat (├«n mod exagerat) spre b─ânuial─â. ÔÖŽ Gelos. [Pr.: -nu-i-] ÔÇô B─ânui + suf. -tor.
B─éNUIT├ôR, -O├üRE, b─ânuitori, -oare, adj. Care b─ânuie╚Öte (pe cineva sau ceva), care are b─ânuieli; care este ├«nclinat spre b─ânuial─â, care se ├«ndoie╚Öte lesne; ne├«ncrez─âtor. Cei de pe marginea drumului schimbar─â priviri b─ânuitoare. DUMITRIU, B. F. 98. Nu fi a╚Öa b─ânuitoare, soro; cine s─â fie aci ori s─â se ia dup─â noi? ISPIRESCU, L. 236. [Agen╚Ťii ├«mp─âratului] se ├«ntoarser─â foarte ├«nt─âr├«ta╚Ťi ╚Öi cu inima b─ânuitoare l├«ng─â ├«mp─âratul, c─âruia ├«i insuflam acelea╚Öi b─ânuieli. B─éLCESCU, O. II 276. ÔŚŐ (Adverbial) Tanti Eleonora l─âs─â acele ╚Öi l├«na s─â-i cad─â ├«n poal─â ╚Öi zise du╚Öm─ânos, b─ânuitor... DUMITRIU, B. F. 43. ÔÖŽ Gelos. Presupun├«nd c─â vremea va potoli necunoscuta ei patim─â mai bine dec├«t leacurile vracilor, grecul, b─ânuitor ╚Öi ├«nt─âr├«tat, smulse pe biata Ancu╚Ť─â din zadarnicele ├«ngrijiri ale jup├«ni╚Ťelor curtence. ODOBESCU, S. I 138. ÔÇô Pronun╚Ťat: -nu-i-.
B─éNUIT├ôR, -O├üRE, b─ânuitori, -oare, adj. Care b─ânuie╚Öte; care este ├«nclinat (├«n mod exagerat) spre b─ânuial─â; ne├«ncrez─âtor. ÔÖŽ Gelos. ÔÇô Din b─ânui + suf. -(i)tor.
bănuitór (-nu-i-) adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre
bănuitór adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre
BĂNUITÓR adj. v. gelos.
BĂNUITÓR adj., adv. 1. adj. neîncrezător, suspicios, temător, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuicios, bănuielnic, (înv. și reg.) prepuielnic, prepuitor, (reg.) năzarnic, (înv.) necredincios, presupuitor. (E un om tare ~.) 2. adj., adv. iscoditor, pieziș. (Privire ~oare; privește ~.)
B─ânuitor Ôëá credul, naiv
BĂNUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care manifestă bănuieli; plin de bănuieli; suspicios. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește bănuială. Privire ~oare. /a bănui + suf. ~tor
bănuitor a. și m. care intră lesne în bănuieli, neîncrezător.
b─ânuit├│r, -o├íre adj. Aplecat spre b─ânuiel─ş, ne├«ncrez─âtor, prepu─şelnic.
b─ânuitor adj. v. GELOS.
BĂNUITOR adj., adv. 1. adj. neîncrezător, suspicios, temător, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuicios, bănuielnic, (înv. și reg.) prepuielnic, prepuitor, (reg.) năzarnic, (înv.) necredincios, presupuitor. (E un om tare ~.) 2. adj., adv. iscoditor, pieziș. (Privire ~; privește ~.)

B─ânuitor dex online | sinonim

B─ânuitor definitie

Intrare: b─ânuitor
b─ânuitor adjectiv