Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru b─ânuire

b─ânu├ş [At: PSALT. (1651), ap. HEM 3224 / Pzi: ~esc / E: mg b├ínni] (├«rg) 1 vi A regreta. 2 vi A se c─âi. 3 vi (├Äe) Nu-mi -esc Nu-mi pas─â. 4 vi (Reg) A se sup─âra pe cineva. 5 vi (├«e) S─â nu -e╚Öti sau (s─â) nu -i╚Ťi S─â nu mi-o lua╚Ťi ├«n nume de r─âu. 6 vi A c├órti. 7 vi A aduce mustr─âri cuiva. 8 vt A presim╚Ťi. 9-10 vt A ├«ntrevedea (o anumit─â situa╚Ťie sau) o anumit─â solu╚Ťie. 11 vt A presupune dup─â aparen╚Ťe Si: a crede, a imagina. 12 vt A afla ├«n urma unor deduc╚Ťii logice Si: a prinde de veste. 13 vt A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele) Si: a suspecta. 14 vt A invidia (pe cineva). 15 vt A fi gelos. 16 vt A pune la ├«ndoial─â cinstea cuiva.
b─ânu├şre sf [At: DA ms / P: ~nu-i- / Pl: ~i / E: b─ânui] 1 (├Ärg) Regret. 2 (├Ärg) C─âin╚Ť─â. 3 Sup─ârare pe cineva Si: b─ânuial─â (3), b─ânuit1 (3). 4 Luare ├«n nume de r─âu Si: b─ânuial─â (4), b─ânuit1 (4). 5 C├órteal─â. 6 Mustrare. 7 Presim╚Ťire. 8-9 ├Äntrevedere a unei anumite (solu╚Ťii sau) situa╚Ťii Si: b─ânuial─â (8-9), b─ânuit1 (8-9). 10 Presupunere. 11 Aflare ├«n urma unor deduc╚Ťii logice Si: b─ânuial─â (11), b─ânuit1 (11). 12 Considerare a cuiva drept autor al unei fapte (rele) Si: b─ânuial─â (12), b─ânuit1 (12). 13 Invidie. 14 Gelozie. 15 (Rar) ├Ändoial─â de cinstea cuiva Si: b─ânuial─â (15), b─ânuit1 (15)'
B─éNU├Ź, b─ânuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presim╚Ťi; a ├«ntrevedea o anumit─â situa╚Ťie, o anumit─â solu╚Ťie etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se sup─âra pe cineva; a-i face mustr─âri. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se c─âi. ÔÇô Din magh. b├ínni.
B─éNU├ŹRE, b─ânuiri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a b─ânui ╚Öi rezultatul ei; b─ânuial─â. ÔÇô V. b─ânui.
B─éNU├Ź, b─ânuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presim╚Ťi; a ├«ntrevedea o anumit─â situa╚Ťie, o anumit─â solu╚Ťie etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se sup─âra pe cineva; a-i face mustr─âri. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se c─âi. ÔÇô Din magh. b├ínni.
B─éNU├ŹRE, b─ânuiri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiune de a b─ânui ╚Öi rezultatul ei; b─ânuial─â. ÔÇô V. B─ânui.
B─éNUI, b─ânuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (De obicei urmat de determin─âri) A presupune (orient├«ndu-se dup─â unele aparen╚Ťe), a presim╚Ťi, a avea o intui╚Ťie. B─ânuiam c─â n-am s-o mai g─âsesc la ├«ntoarcere. SADOVEANU, N. F. 28. Modest p├«n─â a ro╚Öi c├«nd auzea laude pentru scrierile lui, [Filimon] n-a b─ânuit niciodat─â c─â era un scriitor de mare merit. GHICA, S. A. 84. ÔŚŐ (Cu complement dublu) Am ajuns ├«n locuri necunoscute. Le-am b─ânuit c─â s├«nt locurile mele. SADOVEANU, N. F. 58. ÔŚŐ (Rar, construit cu dativul pronumelui reflexiv) Cine ╚Ö-ar fi b─ânuit c─â eu voi fi vrodat─â tat─âl a trei copii gra╚Öi, voinici ╚Öi nebunatici? DELAVRANCEA, H. T. 207. Z├«nele celelalte ├«ncepur─â a-╚Öi b─ânui ceva, dar iar─â se ├«mb─ârb─âtau [zic├«ndu-╚Öi]: E fat─â ca ╚Öi noi. RETEGANUL, P. II 13. 2. Tranz. A lua cuno╚Ötin╚Ť─â de un obiect mai mult ghicindu-l sau presupun├«ndu-i prezen╚Ťa; a ├«ntrez─âri. Se uita mereu pe ferestre, acolo unde b─ânuia prin ├«ntunerec arbori ╚Öi o zare nem─ârginit─â. DUMITRIU, B. F. 44. F─âr─â de a fi v─âzut sau m─âcar b─ânuit de garnizoana turceasc─â, ├«╚Öi a╚Öez─â pe la 10 ore cele dou─â tunuri ca la 2000 metri ├«n fa╚Ťa tabiei. ODOBESCU, S. III 573. Astfel poate vom ajunge a b─ânui ╚Öi ╚Ťara ╚Öi epoca ├«n carele c├«ntul elenic ╚Öi-a f─âcut loc ├«n limba rom├«n─â. ODOBESCU, S. I 214. ÔŚŐ Refl. pas. Printre s─âlcii... se putea b─ânui oglinda rece ╚Öi lucie a Dun─ârii. DUMITRIU, N. 276. 3. Tranz. A considera pe cineva (orient├«ndu-se dup─â unele aparen╚Ťe) drept autor al unei fapte rele, a suspecta, a nutri o b─ânuial─â. ├Äl b─ânuia de asemenea c─â e cu m├«na lung─â. PAS, L. I 80. Tragi cu ochiul la neveste... Da te-or b─ânui b─ârba╚Ťii ╚śi-o p─â╚Ťe╚Öti. CO╚śBUC, P. I 238. De cusut n-are chef, Ci-mi iese-afar─â pe prag S─â vaz─â pe cinÔÇÖi-e drag. Dac-o-ntrebi, dac-o c├«rte╚Öti, Ea zice c-o b─ânuie╚Öti. TEODORESCU, P. P. 345. 4. Intranz. (Mold., de obicei construit cu dativul) A se sup─âra (pe cineva), a lua cuiva (ceva) ├«n nume de r─âu, a-i face mustr─âri. Cititorii no╚Ötri nu ne vor b─ânui dac─â ne vom opri cam mult la analiza unor fraze. GHEREA, ST. CR. II 57. A╚Öa a trebuit s─â se ├«nt├«mple ╚Öi n-ai cui b─ânui. CREANG─é, P. 223. [Mama ta] m-a mustra C─â te-oi dezmierda, ╚śi mi-a b─ânui C─â te-oi prea iubi. ALECSANDRI, P. P. 8. ÔŚŐ (Mai ales ├«n formule de polite╚Ťe, ├«n construc╚Ťii negative) St─âp├«ne, s─â nu b─ânuie╚Öti, da am s─â zic ╚Öi eu o vorb─â. CREANG─é, P. 154. Adelu╚Ťa nu-i de obrazu d-voastr─â... Adic─â s─â nu b─ânuie╚Öti. ALECSANDRI, T. I V─â rog s─â nu b─ânui╚Ťi c─â vi le spun aceste. NEGRUZZI S.I 199. 5. Intranz. (Transilv., Mold.) A-i p─ârea r─âu de ceva, a regreta. Iube╚Öte, m├«ndr─â, iube╚Öte. Da ia seama ce iube╚Öti, Nu cumva s─â b─ânuie╚Öti, S─â nu iube╚Öti o n─âluc─â, S-o iube╚Öti ╚Öi s─â se duc─â! JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 251. ÔŚŐ (Construit cu dativul pronumelui reflexiv) De cumva o vei lua, de mare n─âcaz ne-ar fi, iar─â de nu o vei lua, ╚Ťi-i b─ânui dup─â ea. RETEGANUL, P. III 17. Uit├«ndu-se cu mul╚Ťemire la trecuta ei via╚Ť─â, ├«n care nu are a-╚Öi b─ânui nici de o gre╚Öeal─â. NEGRUZZI, S. I 289.
B─éNU├ŹRE, b─ânuiri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a b─ânui ╚Öi rezultatul ei; acuzare (nedreapt─â). Ca s─â scape De at├«ta b─ânuire, i-a spus neadev─âr. CO╚śBUC, P. II 178.
B─éNU├Ź, b─ânuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presim╚Ťi. B─ânuiam c─â n-am s-o mai g─âsesc (SADOVEANU). 2. Tranz. A ├«ntrez─âri ceva. Se uita mereu pe ferestre, acolo unde b─ânuia prin ├«ntunerec arbori (DUMITRIU). 3. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte rele; a suspecta. 4. Intranz. (Reg.) A se sup─âra pe cineva; a-i face mustr─âri. A╚Öa a trebuit s─â se ├«nt├ómple ╚Öi n-ai cui b─ânui (CREANG─é). 5. Intranz. (Reg.) A regreta. Da ia seama ce iube╚Öti, Nu cumva s─â b─ânuie╚Öti (JARN├ŹK-B├ÄRSEANU). ÔÇô Magh. b├ínni.
B─éNU├ŹRE, b─ânuiri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a b─ânui ╚Öi rezultatul ei.
b─ânu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. b─ânui├ęsc, imperf. 3 sg. b─ânui├í; conj. prez. 3 s─â b─ânui├ísc─â
b─ânu├şre (rar) s. f., g.-d. art. b─ânu├şrii; pl. b─ânu├şri
b─ânu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. b─ânui├ęsc, imperf. 3 sg. b─ânui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. b─ânui├ísc─â
b─ânu├şre s. f., g.-d. art. b─ânu├şrii; pl. b─ânu├şri
B─éNU├Ź vb. 1. a crede, a ghici, a g├óndi, a-╚Öi imagina, a-╚Öi ├«nchipui, a ├«ntrez─âri, a presupune, a prevedea, a socoti, a ╚Öti, a visa, (rar) a prevesti, (├«nv. ╚Öi reg.) a n─âd─âi, (reg.) a chibzui, a prob─âlui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ c─â se va ├«nt├ómpla astfel?) 2. (prin Transilv. fig.) a se arde. 3. v. suspecta.
B─éNU├Ź vb. v. acuza, admonesta, afla, c─âi, certa, d─âsc─âli, descoperi, dojeni, ghici, imputa, invidia, ├«nvinov─â╚Ťi, ├«nvinui, moraliza, mustra, pizmui, poc─âi, regreta, repro╚Öa, sup─âra.
B─éNU├ŹRE s. v. suspectare.
b─ânu├ş (-u├ęsc, b─ânu├şt), vb. ÔÇô 1. (Trans.) A regreta, a (se) lamenta. ÔÇô 2. a se sim╚Ťi jignit, a se ofensa. ÔÇô 3. A avea o p─ârere proast─â; a repro╚Öa, a face mustr─âri. ÔÇô 4. A-╚Öi face o p─ârere, a considera, a socoti. ÔÇô 5. A presupune, a presim╚Ťi. ÔÇô Var. b─âni, (├«nv.) a deranja, a sup─âra. Mag. b├ínom ÔÇ×regretÔÇŁ sau ÔÇ×├«mi pare r─âuÔÇŁ. (Cihac, II, 478; Berneker 42; DAR; G├íldi, Dict., 103); cf. b─ânat. A trecut din mag. ├«n cr. banoveti, rut. banuvati, bg. din Trans. banuva (Miklosich, Bulg., 119). Der. b─ânuielnic, adj. (suspect; ├«ndoielnic); b─ânuial─â, s. f. (repro╚Ö, suspiciune); b─ânuitor, adj. (care b─ânuie╚Öte, lipsit de ├«ncredere).
A B─éNU├Ź ~i├ęsc 1. tranz. 1) A admite ca adev─ârat sau ca posibil; a presupune. 2) (persoane) A considera drept vinovat de o ac╚Ťiune condamnabil─â. 2. intranz. pop. 1) A ├«nainta preten╚Ťii (cuiva). 2) A fi cuprins de regret. /<ung. b├ínni
b─ânu├Č v. 1. a avea sau a intra ├«n b─ânuieli pe cineva: m─â b─ânuie╚Öte r─âu; 2. a presupune, a-╚Öi da cu socoteala: b─ânuesc c─â nu va veni; 3. Mold. a lua ├«n nume de r─âu: st─âp├óne, s─â nu b─ânuie╚Öti CR. [Ung. BANNI, a regreta].
b─ânu─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -i v. tr. (ung. b├ínni, a regreta). Suspectez, presupun, am b─ânu─şal─â: a b─ânui ceva, pe cineva. ├Ämi fac ideie rea, m─â sup─âr: nu b─ânui dacÔÇÖam spus ╚Öi e┼ş o vorb─â. ├Ämi ├«nchipu─ş: Columb nu b─ânu─şa c─â descoperise America, ci credea cÔÇÖa descoperit India.
b─ânui vb. v. ACUZA. ADMONESTA. AFLA. C─éI. CERTA. D─éSC─éLI. DESCOPERI. DOJENI. GHICI. IMPUTA. INVIDIA. ├ÄNVINOV─é╚ÜI. ├ÄNVINUI. MORALIZA. MUSTRA. PIZMUI. POC─éI. REGRETA. REPRO╚śA. SUP─éRA.
BĂNUI vb. 1. a crede, a ghici, a gîndi, a-și imagina, a-și închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a ști, a visa, (rar) a prevesti, (înv. și reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va întîmpla astfel?) 2. (prin Transilv. fig.) a se arde. (Se ~ că pot fi copiii lui.) 3. a suspecta, (înv. și pop.) a prepune, (înv.) a suspiciona. (Îl ~ drept făptaș.)
B─éNUIRE s. suspectare. (~ cuiva.)
b─ânu├ş, b─ânuiesc, vb. intranz. ÔÇô (reg.) 1. A se sup─âra, a se ├«ntrista, a se nec─âji. 2. A regreta. ├Ämi b─ânuiesc = ├«mi pare r─âu (╚Üiplea, 1906): ÔÇ×Crede ╚Öi ╚Ťi-i b─ânui / Ce copil─â eu mi-oi siÔÇŁ (Viman, 1989: 269). 3. A duce dorul. ÔÇô Din magh. banni ÔÇ×a regretaÔÇŁ (Scriban, DEX, MDA).
b─ânu├ş, b─ânuiesc, vb. intranz. ÔÇô 1. A se sup─âra, a se ├«ntrista, a se nec─âji. 2. A regreta. ├Ämi b─ânuiesc = ├«mi pare r─âu (╚Üiplea 1906): ÔÇ×Crede ╚Öi ╚Ťi-i b─ânui / Ce copil─â eu mi-oi siÔÇŁ (Viman 1989: 269). 3. A duce dorul. ÔÇô Din magh. banni (DEX), cf. banat ÔÇ×regret, p─ârere de r─âuÔÇŁ.

B─ânuire dex online | sinonim

B─ânuire definitie

Intrare: b─ânui
b─ânui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: b─ânuire
b─ânuire substantiv feminin