bănicioáră sf [At: DAME, T. 154 / V: -cior sn / Pl: ~re / E: baniță + -ioară] 1-2 (Pop; șhp) Baniță (2) (mică) Si: bănicer (4-5). 3-4 Conținutul unei bănicioare (1-2).

BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.

BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.

BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Baniță. Dați-ne cu împrumut măcar jumătate de bănicioară de mălai. STANCU, D. 101. – Pronunțat: -cioa-.

BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță.

bănicioáră s. f., g.-d. art. bănicioárei; pl. bănicioáre

bănicioáră s. f. (sil. -cioa-), g.-d. art. bănicioárei; pl. bănicioáre

bănicĭoáră f., pl. e. Baniță mică.