bănică definitie

2 intrări

11 definiții pentru bănică

bănícă sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ici / E: nct] Plantă erbacee, mică, cu flori albastre (închis), rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare) Si: splinuță (Chrysosplenium alter nifolium).
BĂNICĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.
BĂNÍCĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.
BĂNÍCĂ s. f. Mică plantă erbacee cu flori albastre-închise, rar albe, dispuse în capitule sferice (Phyteuma orbiculare).
bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci
bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci
BĂNÍCĂ s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuță.
BĂNÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee cu flori albastre, dispuse în inflorescențe rotunde, răspândită în regiunile alpine. /Orig. nec.
BĂNI s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuță.
BĂNICĂ, Constantin (1942-1991, n. Chișinău), matematician român. M. coresp. al Acad. (1991). Contribuții în analiza complexă și geometria algebrică („Metode algebrice în teoria globală a spațiilor complete”, în colab.).
Băn/easa, -escu, -ești, -ică, -ici, -ie, -igă v. Ban I 6, 8, 10, 12, 17.

bănică dex

Intrare: bănică
bănică substantiv feminin
Intrare: Bănică
Bănică