bănícă sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ici / E: nct] Plantă erbacee, mică, cu flori albastre (închis), rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare) Si: splinuță (Chrysosplenium alter nifolium).

BĂNICĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.

BĂNÍCĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.

BĂNÍCĂ s. f. Mică plantă erbacee cu flori albastre-închise, rar albe, dispuse în capitule sferice (Phyteuma orbiculare).

bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci

bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci

BĂNÍCĂ s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuță.

BĂNÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee cu flori albastre, dispuse în inflorescențe rotunde, răspândită în regiunile alpine. /Orig. nec.

BĂNICĂ s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuță.

BĂNICĂ, Constantin (1942-1991, n. Chișinău), matematician român. M. coresp. al Acad. (1991). Contribuții în analiza complexă și geometria algebrică („Metode algebrice în teoria globală a spațiilor complete”, în colab.).

Băn/easa, -escu, -ești, -ică, -ici, -ie, -igă v. Ban I 6, 8, 10, 12, 17.