bănișor definitie

2 intrări

22 definiții pentru bănișor

bănișór2 sm [At: (sec XVII) ap. HEM 3201 / Pl: ~i / E: ban2 + -ișor] 1-6 (Șhp) Bănuț (1-6). 7 (Bot; reg) Cărbuni (.Phyteuma spicatum). 8 (Bot; reg) Clopoței (Campanula rapunculus).
bănișór1 sm [At: (a. 1629) DOC., ap. HEM 3204 / Pl: ~i / E: ban1 + -ișor] 1-9 (Înv) Boier care avea (titlul de) subaltern al banului1 (1-3).
BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. Diminutiv al lui ban1. – Ban1 + suf. -ișor.
BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. Boier subaltern al banului2. – Ban2 + suf. -ișor.
BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban1. – Ban1 + suf. -ișor.
BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. Boier subaltern al banului2. – Ban2 + suf. -ișor.
BĂNIȘÓR, bănișori, s. m. (Mai ales la pl.) Diminutiv al lui ban1. Bănișorii lui sînt toți la el, pe pulpa piciorului. GALACTION, O. I 283. Pînă una-alta, a cheltuit peste o treime din puținii bănișori cu care a sosit. REBREANU, R. I 21. Nu te pune în poară, măi omule, cu împăratul iadului, ci mai bine ia-ți bănișorii și caută-ți de nevoi! CREANGĂ, P. 49.
BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban1.
BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. (Înv.) Subaltern al banului2 (care judeca procesele de mai mică importanță). – Din ban2 + suf. -ișor.
bănișór s. m., pl. bănișóri
bănișór (bănuț, boier) s. m., pl. bănișóri
BĂNIȘÓR s. bănuț.
BĂNIȘÓR s. v. cărbune.
BĂNIȘÓRI s. pl. v. clopoței.
bănișor m. ban mărunt; 2. fam. bani: are bănișori.
1) bănișór m. (d. ban 1). Vechĭ. Judecător rural ambulant dependent de banu Craĭovei, apoĭ și de domn în restu Țăriĭ Românești. – Bănișoriĭ se numeaŭ și banĭ de județ șĭ aŭ fost desființațĭ de Const. Mavrocordatu, care a dat atribuțiunile lor celor cincĭ ispravnicĭ.
2) bănișor m. (d. ban 2). Fam. Ban, para: are bănișorĭ la pungă!
BĂNIȘOR s. bănuț.
bănișor s. v. CĂRBUNE.
bănișori s. pl. v. CLOPOȚEI.
BĂNIȘOR, com. în jud. Sălaj; 2.667 loc. (1991).
Băn/ilă, -ișor, -ița, -ițan v. Ban I 14, 15, 16, 17.

bănișor dex

Intrare: bănișor
bănișor substantiv masculin
Intrare: Bănișor
Bănișor