bănét sn [At: FILIMON, ap. HEM 3198 / Pl: (reg) ~uri / E: ban2 + -et] 1 Bani2 (1) mulți. 2 Avere mare în bani2 (2) Si: (reg) bănărie1 (2), bănărit. 3 (Reg; îs) Putere ~ Sumă mare de bani2.

BĂNÉT s. n. Bani1 mulți; avere mare în bani1; bănărit. – Ban1 + suf. -et.

BĂNÉT s. n. Bani1 mulți; avere mare în bani1; bănărit. – Ban1 + suf. -et.

BĂNÉT s. n. (Cu sens colectiv) Bani mulți; sumă, cantitate sau grămadă mare de bani, avere mare în bani. Pe lespezi de marmoră, ca un munte se ridică colosala movilă a bănetului de aur. VLAHUȚĂ, O. A. 215. Se temea ca nu cumva să-l apuce cineva și să-l întrebe de unde are atîta bănet. SLAVICI, O. I 356. De unde pînă unde să-i dea prin minte... a-i trimite ei atîta bănet. CARAGIALE, O.III 72. Tot mai are Dobrișan... Mult bănet Și grea avere. TEODORESCU, P. P. 474.

BĂNÉT s. n. Bani mulți; avere mare în bani. – Din ban1 + suf. -et.

bănét s. n.

bănét s. n.

BĂNÉT s. (înv. și reg.) paralâc, (prin Mold.) bănărie, bănărit, (fam.) părălet. (Ce mult ~!)

BĂNÉT n. pop. Cantitate mare de bani; bani mulți. /ban + suf. ~et

bănet n. mare sumă de bani, avere mare.

bănét n., pl. urĭ. Fam. Mare sumă de banĭ, părălet.

BĂNET s. (înv. și reg.) paralîc, (prin Mold.) bănărie, bănărit, (fam.) părălet. (Ce mult ~.)