băndurícă sf [At: COȘBUC, P. 26 / Pl: ~ici / E: bandură1 + -ică] 1-2 (Reg; șhp) Bandură1 (1) mică.

BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură1. -Bandură1 + suf. -ică.

BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură1. – Bandură1 + suf. -ică.

BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Transilv.) Diminutiv al lui bandură1. Le va pune toate într-o băndurică, într-o cîrpă mică, Ș-apoi le va duce. COȘBUC, P. II 149.

BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură1.

băndurícă (reg.) s. f., g.-d. art. băndurícii; pl. bănduríci

băndurícă s. f., g.-d. art. băndurícii; pl. bănduríci