Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru b─ân─ârit

b─ân─âr├şt sn [At: BELDIMAN, T. 117/35 / Pl: ~uri / E: ban2 + -─ârit] (Reg) B─ânet (2).
B─éN─éR├ŹT, b─ân─ârituri, s. n. (Reg.) B─ânet. ÔÇô Ban1 + suf. -─ârit.
B─éN─éR├ŹT, s. n. (Reg.) B─ânet. ÔÇô Ban1 + suf. -─ârit.
B─éN─éR├ŹT s. n. (Mold., cu sens colectiv) Sum─â mare de bani, bani mul╚Ťi; b─ânet. Boierul acela, de mult b─ân─ârit ce avea, nu-i mai ╚Ötia num─ârul. CREANG─é, P. 67. Care dincotro ├«l ruga: unul s─â-i deie b─ân─ârit c├«t a cere el, altul s─â-i deie fata ╚Öi jum─âtate de ├«mp─âr─â╚Ťie... pentru asemenea odoare. CREANG─é, P. 228. Ian prive╚Öte b─ân─ârit, de unde eram afif de parale... ALECSANDRI, T. 146.
B─éN─éR├ŹT s. n. B─ânet. ÔÇô Din ban1 + suf. -─ârit.
b─ân─âr├şt (reg.) s. n., pl. b─ân─âr├şturi
b─ân─âr├şt s. n., pl. b─ân─âr├şturi
B─éN─éR├ŹT s. v. b─ânet.
bănărit n. bănet: ian privește bănărit! AL.
b─ân─âr├şt n., pl. ur─ş (d. ban). B─ânet.
b─ân─ârit s. v. B─éNET.

B─ân─ârit dex online | sinonim

B─ân─ârit definitie

Intrare: b─ân─ârit
b─ân─ârit substantiv neutru