bănărit definitie

11 definiții pentru bănărit

bănărít sn [At: BELDIMAN, T. 117/35 / Pl: ~uri / E: ban2 + -ărit] (Reg) Bănet (2).
BĂNĂRÍT, bănărituri, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban1 + suf. -ărit.
BĂNĂRÍT, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban1 + suf. -ărit.
BĂNĂRÍT s. n. (Mold., cu sens colectiv) Sumă mare de bani, bani mulți; bănet. Boierul acela, de mult bănărit ce avea, nu-i mai știa numărul. CREANGĂ, P. 67. Care dincotro îl ruga: unul să-i deie bănărit cît a cere el, altul să-i deie fata și jumătate de împărăție... pentru asemenea odoare. CREANGĂ, P. 228. Ian privește bănărit, de unde eram afif de parale... ALECSANDRI, T. 146.
BĂNĂRÍT s. n. Bănet. – Din ban1 + suf. -ărit.
bănărít (reg.) s. n., pl. bănăríturi
bănărít s. n., pl. bănăríturi
BĂNĂRÍT s. v. bănet.
bănărit n. bănet: ian privește bănărit! AL.
bănărít n., pl. urĭ (d. ban). Bănet.
bănărit s. v. BĂNET.

bănărit dex

Intrare: bănărit
bănărit substantiv neutru