băltói sn [At: ALECSANDRI, P. I, 13 / Pl: ~oaie / E: baltă + -oi] 1 Baltă (1) mare cu apă murdară Si: (reg) băltău (1). 2 Cantitate mare de lichid (apă, sânge, vin etc.) vărsat pe jos Si: (reg) băltău (2).

BĂLTÓI, băltoaie, s. n. (Rar) Baltă (mare); băltău. – Baltă + suf. -oi.

BĂLTÓI, băltoaie, s. n. Baltă (mare); băltău. – Baltă + suf. -oi.

BĂLTÓI, băltoaie, s. n. Băltoacă. Se adunară într-o zi toate broaștele la un loc, într-un băltoi mare. MARIAN, O.II 314. Se aruncă în băltoiul mucezit. ALECSANDRI, P. 113.

BĂLTÓI, băltoaie, s. n. Baltă (mare). – Din baltă + suf. -oi.

băltói (rar) s. n., pl. băltoáie

băltói s. n., pl. băltoáie

BĂLTÓI s. băltău.

BĂLTOI s. băltău. (O baltă mare se numește ~.)